De Citit : Reviews

Misiunea directorului de resurse umane: Romania, capatul lumii

| 18 februarie

Un film israelian mediocru, produs cu ceva contributie romaneasca: Misiunea directorului de resurse umane.

In coproductia israeliano-romana Misiunea directorului de resurse umane (filmata in mare parte la noi), Romania reprezinta exoticul, premodernul, capatul lumii, alteritatea radicala in contact cu care omul modern, reprezentat de un calator israelian, renaste spiritual – sau ceva de genul asta. Chiar si la standardele povestilor despre "calatorii initiatice“ in tari inapoiate, dar pe undeva magice, care purifica sau insanatosesc sufletul bolnav al "omului modern“, aceasta poveste (regizata de Eran Riklis) e una foarte slaba – spusa fara minimumul de talent necesar pentru a aburi eficient. Filmul practica aceeasi specie de turism exotic, cu dubioase pretentii spiritualiste, pe care am vazut-o recent si in coproductia franco-romana Europolis (tot despre o calatorie prin Romania, care-i redestepta cuiva simtul amortit al sacrului). Numai ca, aici, pana si exotismul e vandut cu jumatate de gura: “culoarea locala” e nu doar inautentica (un golanas bucurestean e jucat de un tanar actor adus de la Paris, pentru care pronuntarea cuvintelor romanesti e un chin evident), ci si stearsa (cu exceptia unui episod mai extravagant, in care calatorii, ramasi fara masina, imprumuta de la niste militari un vehicul blindat, pitorescul e pe baza de carute puse in planul doi al imaginii).
OK, poate ca pitorescul exterior e strunit cu buna stiinta, pentru a nu ajunge sa domine trairile interioare ale personajelor, numai ca regia lui Riklis e prea inexpresiva pentru a sugera cine stie ce trairi, iar alea care sunt, sunt produse cat se poate de mecanic, prin aplicarea (si fuserirea) unei retete dramaturgice hollywoodiene (intr-un grup de calatori initial invrajbiti se creeaza legaturi umane profunde).
Click pentru detalii film, foto, trailer si program.