De Citit : Editoriale

Vocea destinului

| 18 decembrie

Se pare ca domnul Vasile nu fusese niciodata vazut cantand. Niciodata. Nu ura muzica, dimpotriva, jumatate din timp statea cu castile pe cap. Daca il intreba cineva ce asculta, raspundea politicos. Mai mult, de cateva ori isi surprinsese colegii recunoscand melodii pe care nici Shazam nu le identifica cu precizie. "Asta e Zubin Mehta. In ’58, la Viena. Cum, voi n-ati auzit de Sideral Modal Quartet?" Si tot asa. Dar, de cantat, adica a deschide gura si a mormai ceva – nici nu putea fi vorba. Gura lui Vasile ramanea vesnic inchisa.
Ca si viata lui. Amabil, curtenitor si modest, devenea, la ora cinci dupa amiaza, un strain. Nimeni nu stia daca e insurat sau ba. Mai degraba ba. Colegii habar n-aveau nici unde sta, pana l-a turnat domnisoara Elena, de la personal. In Damaroaia. A fost cam jenant. Toata lumea pariase, nu se stie de ce, pe Vitan. Vasile nu iesea la o bere, nu fuma, nu parea sa-si piarda noptile. Dar nimeni nu l-a vazut inchinandu-se. Cand era o aniversare, isi aducea cadouasul, dar de cantat "multi ani traiasca" nu canta. L-au descusut. Omul a raspuns cu modestie: "Cand cant eu, cad zidurile, apele se revarsa si se cutremura pamantul. Atat de prost cant. Nu va suparati, nu pot si nu vreau." Si punct.
Asta i-a distrat pe colegi. Oare cat de prost putea sa cante Vasile? "Hai, pariaza cineva ca il fac sa deschida gura?" Ghiciti cine a zis asta! Elena, de la personal. Pentru ca fasneata ghicise demult marele secret al nefericitului. Vasile o iubea in taina. De unde stia? Pai, femeile ghicesc asta din prima, daca le e indiferent. Asa ca Elena a pus de un karaoke la Mojo, vineri seara. O sa cante toata lumea, deci o sa-l ascultam pe Vasile. Numai ca omul, amuzat, a refuzat din prima. "Nu-i de mine si, in afara de asta, nici nu-mi place in bar." Fata l-a privit in ochi si i-a trantit-o-n fata: "Vasile, daca ma iubesti, vii. Daca nu, nu." Si, in clipa aia, s-a produs minunea. A acceptat. A fost de senzatie. Gasca a intrat, ca de obicei, a salutat barmanul si chelnerita, apoi a urcat la etaj. "Va trebui sa canti si tu. Sa ne arati ce poti."
El a dat din cap, si-a luat un pahar cu ceva si s-a asezat. "Mai bine va ascult pe voi. Domnisoara Cristina are o voce formidabila" Si a ramas ferm pe pozitii, sugand grijuliu din pahar. Nu l-au putut convinge nici la al doilea tur. Atunci, Elena s-a asezat langa el, i-a luat mana in mainile ei si i-a dus-o la piept. "Daca ma iubesti." Ah, mai e oare cineva sa povesteasca extazul si groaza de pe chipul lui cand s-a urcat pe strapontina si s-a agatat de microfon? Au dat drumul la muzica, Elena statea in fata lui, facandu-i semn "curaj!" si intorcandu-se pe furis catre gasca. Vasile a deschis gura.
Peretii s-au zguduit, crapandu-se, apa a tasnit din toate tevile, iar cutremurul a facut localul una cu pamantul.