Povestile sunt mai pasionante decat realitatea.
– Aibi, domne, rabdare, se infurie Anastase. Tu n-auzi ca aici a murit un om?
– Banii, pe Dumnezeul meu, fac moarte de om daca nu scoateti banii! urla motociclistul din toti bojocii.
Nea Tomita se-ntoarce peste speteaza scaunului si urla si el, de se zguduie geamurile, pentru a-l impresiona pe hot:
– Am fost pradati, dobitocule, azi dimineata!
Motociclistul cade pe ganduri… Mai baga o data mana stanga adanc, in tejghea. Betivul iese de la WC si, vazand scena, pufneste:
– Baiete, una mica!
Iar Tomita incheie repede si scarbit:
– Vasile nu fusese in viata lui la dentist. Era prima carie din viata lui. Cand a aflat ca e posibil sa i se scoata maseaua (care se umflase), a cazut din greu pe ganduri. Am incercat sa-l impingem de la spate, hai, bre, nu fi copil! El nu si nu, maseaua mea! Nu dau maseaua, mai bine mor! Apoi s-a lasat tacerea si s-a auzit masura lui Spiridon curgand in paharut.
– Si? a intervenit Popescu, fascinat.
– Nici un si. Abcesul s-a spart in interior, a facut septicemie si a murit.
– Trist – zice Popescu – cand omul…
– Ei, as, pai stiti voi ce a trebuit sa scoatem din casa dupa moartea lui? Numa’ hartie igienica folosita nu era. Avea pana si suzeta si scutecele, dar si unghiile de la picioare, intr-o cutiuta, Doamne iarta-ma.
– Hac, a zis atunci betivul, in tacerea care a inconjurat subiectul, da’ voma conservata n-ati gasit, nu?
– La ce varsta a murit varu-tau?
– La treis’trei de ani…
– Eram sigur, a zambit Popescu. Asta-mi aduce aminte de povestea celui care uita totul in tramvai.
– Ba eu eram sigur ca ai sa fii sigur, a zis Anastase.
Jefuitorul s-a asezat la o masa si a rasucit pistolul pe aratator:
– Am si eu o idee. Ascultati aicea, bre, ciudatilor!