De Citit : Editoriale

Tristeti autumnale

| 10 octombrie

So much cargo!

Exista multi oameni care cred ca modernitatea e mai degraba un declin decat o imbunatatire a situatiei existentiale a omului. Recunosc ca sunt unul dintre aceia. Asistam la o cadere, e din ce in ce mai rau. In ceea ce priveste artele plastice, aceasta cadere se traduce printr-o transformare a gestului artistic dintr-unul esential uman care da seama de cadere intr-un gag cel mult „inteligent“. Arta nu mai e vocatie ci devine cariera. Operele de arta devin doar obiecte de decor. Pe scurt, ultima reduta a libertatii umane – arta devine o meserie ca oricare alta.
De ce se intimpla asta? Un coleg de breasla mai in virsta – galerist cu state vechi – imi infatisa acum cativa ani tot itinerariul „politic“ care trebuie parcurs pentru ca un artist sa aiba „success“ in cariera. Pe care curator trebuie sa-l „cultivi“, care director de muzeu trebuie scos la masa etc. Eram uimit cum de un om destul de inteligent poate identifica atat de senin succesul cu cota de piata. L-am intrebat de ce face toate astea si daca nu crede ca un promotor ar trebui sa ia in considerare si alte criterii. Mi-a raspuns senin ca e prea batran sa se mai comporte asa idealist si ca el, la varsta lui, „are nevoie de lucruri“.
Cred ca asta e semnul: am ales lumea obiectelor si, mai mult decat atat, folosim si cele mai eficiente mijloace in a atinge acest scop. Nu ne mai complicam. In toate domeniile am devenit eficienti si am scos expresivitatea din calcul. Materia nu se complica. Ea gaseste cele mai eficiente moduri in a-si gasi echilibrul. Spiritul e singurul care se complica. Iar artistii care se complica sunt pe cale de disparitie.