Sau cum nu mi-am prins urechile
Mi-am vizitat o prietena acum cateva saptamani. Ii place sa deseneze si sa picteze. Cum trebuia sa petrecem ceva timp impreuna, mi-a pus pe masa o plansa mare, alba si mi-a asezat langa niste tuburi de culori, guase am inteles ca se cheama. Nu am mai pictat de pe la sase ani. Mi-am preparat culorile intr-o farfurie. Nu avusesem timp sa gandesc vreo tema, totul ma luase pe nepregatite. Asa ca am lasat pur si simplu mana sa se miste. A iesit o ciudatenie nearticulata care putea fi la fel de bine o vaza, dar si un betiv caruia tocmai i-a venit rau. Eram un pic descumpanit. Apoi mi-a dat o foaie noua. Si carbuni. Creionele de carbune. Am luat cate unul in fiecare mana si am inceput sa ma plimb pe foaie. Negrul de taciune te incita. Asterni pe hartie imagini pe care nici nu stiai ca le ai in tine. Dar, cumva, simti ca pierzi o greutate.
Am plecat de la ea bucuros ca, uite, mai invatasem sa fac ceva. Ieri m-am plimbat prin centru. A fost o zi superba, de primavara lung, mult prea lung, asteptata. Am intrat in curtea aceea frumoasa de pe Lipscani, unde, impartite pe parti, sunt magazine pentru artistii plastici. Mi-am adus aminte, uitandu-ma la rafturi, ce comoara descopeream cand desfaceam cutiile lui taica-meu cu creioane mecanice sau trusele Rotring de tot felul de dimensiuni. Am mirosit tot in amintire gumele de sters chinezesti si acuarelele. Mi-am cumparat un bloc de hartii, pensule, carbuni si culori acrilice. Am venit acasa emotionat. Mi-am pregatit o coala. Am amestecat prima culoare, un caramiziu pentru o casa si am dat prima tusa. Urat. Nu era nici dreapta, nici cursiva. Mi-am adus aminte sa las mana libera. Le faceam pentru mine desi, recunosc, as fi vrut sa imi uimesc prietenii. Si pe voi. Am pictat mai departe. Cum mi-a venit. Am terminat. M-am dat un pas in spate. Hmm. Nu e rau! Ma mai uit, ca si cum nu ar fi al meu. Si realizez ca imi place. E plin de culoare, jucaus si linistit in acelasi timp. Sunt fericit. Ieri am fost o combinatie de artist si copil rasfatat care crede ca i se permite orice. Ieri am fost Domnul Goya.