Fotografie alb-negru
Multi dintre voi sunteti nascuti in 1986 sau in jurul acestui an. Vi se pare normal sa sarbatoriti Craciunul. Sa auziti colinde, sa va bucurati seara de luminile orasului, sa aveti zile libere, sa alegeti cadouri in magazine doldora de marfa, sa petreceti pana in zori in pub-uri. Oricat ar parea de incredibil pentru voi, acum 25 de ani Craciunul era o chestie clandestina, o sarbatoare interzisa. Daca pica in mijlocul saptamanii – joi de pilda, cum s-a intamplat in 1986, din punct de vedere oficial era o zi lucratoare ca oricare alta. Iti trebuia ceva curaj sa colinzi in public, pentru ca puteai fi saltat si dus la sectia de militie sau criticat la serviciu, scoala, facultate pentru misticism si atitudine retrograda. (Tin minte ca am vazut intr-un an un grup de doamne in varsta, oprite la colt de strada, care cantau colinde. Nu le-a arestat nimeni, dar oamenii treceau grabiti pe langa ele, cu ochii in pamant.)
Magazinele erau deja goale de cativa ani: lipseau chestii de baza, precum pantofii, laptele, ouale, ciocolata sau zaharul. Cartile bune constituiau marfa de contrabanda si erau tiparite pe hartie de obicei foarte proasta. Bomboanele pareau facute dintr-un soi de ciment dulceag, imposibil de mancat. Brazi pentru impodobit se gaseau greu, fiind de obicei niste molizi rahitici carora le cadeau acele de cum ii aduceai in casa. Pe strazi, bezna, in case caloriferele, abia caldicele. Daca aparea zapada, circulatia masinilor personale era total interzisa, chiar si in conditiile in care benzina fusese rationalizata la 40 de litri pe luna. Romania era un soi de lagar, o tara care parea de multi ani in razboi. Ziua de Craciun trecea ca oricare alta, in asteptarea Revelionului, singura sarbatoare de iarna acceptata de regim. Se petrecea de obicei organizat, in cantinele uzinelor ornate cu panglici de hartie creponata. Bucurati-va de zilele acestea, zic!
www.victorkapra.ro