De Citit : Editoriale

Chelnerul temperat

| 07 iulie

La mine in oras e mai bine decat la altii

Cica suntem norocosi sa traim intr-o tara si cu munte si cu mare, si cu oameni buni si cu animale gustoase, nici prea mare, nici prea mica si temperata in toate cele. Ma rog, stiti poezia. Eu unul vad ca mai avem o bogatie care nu-i de neglijat: locurile de stat in oras. Zic asta tocmai pentru ca am tot auzit nemultumiti. Si de aia cred ca o si ducem bine aici, pentru ca suntem de profesie nemultumiti, iar foamea-i mare in industrie. Bine, or mai fi motive. De exemplu, ca inca nu angajam indieni, chinezi si alti popositi pe post de chelneri. Nu am vreo problema cu imigrantii, insa e greu sa te intelegi cu unul care nu stie bine nici engleza, nici limba tarii in care munceste, dar e foarte binevoitor. Si o sa fie de acord cu tot ce zici, chiar daca ce voiai de fapt era o recomandare sau un ingredient in minus. Faci ce faci si tot ajungi sa vorbesti de te dor mainile. Ma bucur ca gasesti la noi din ce in ce mai multe locuri dichisite, de obicei cu bautura si cu mancare destul de variate. Chiar daca nu ma opresc, parca ma simt intr-un oras mai civilizat cand trec pe langa ele. O gramada de bodegi cu specific, o gramada de terase, viata infloritoare si pestrita. Pai, numai in Pipera, oriunde te invarti, e ba o osterie tinuta de italieni, ba un arabesc, ba un indian. {la grecesc vad ca a inchis… Si, cu exceptia unei zone din centrul vechi, faimosul food-court – vorba prietenului Doru Frolu – nu ne sufoca inca turistii. Imi place sa aud limbi diferite in jur, dar cand ii vad navigand intr-o masa compacta si conversand numai in exclamatii, parca as fi la hramul Sfintei Parascheva. Revenind, cred ca, cel putin cand stam la cate o terasa, ne putem lepada de complexele ancestrale. Ai nostri sunt la fel de buni ca ai lor. Ca sa nu mai zic ca ale noastre sunt mai bune.