Pazea, ca s-aliniara cinci stele, ma!
Catalin Stefanescu a citit Morometii si s-a gandit ca ne meritam soarta. Da’ parca nu i-a venit sa tina numai pentru el chestia asta. Drept care ne-a extras din roman sa ne-arate la romani sa ne vedem bine unii cu altii, sa tntelegem toti de unde ni se trage. Am iesit amandoi la intalnire, adica io, Moromete, si desteptu’ asta de Cocosila. Cand privesc peste gard si va vad cum stati in salita aia ma ia ba cu ras, ba cu plans. Mama, da’ ce fete aveti! Altfel, noi doi batem campii, asa cum ne stiti, cu har dumnezeiesc. Ce-i drept, ne-am si procopsit cu niste gazde – zici ca-s rupti din ocupatiunea mintala a domnului Marin Preda. Io nu stiu la ce va asteptati si nici nu cred ca ar trebui sa va asteptati la ceva pentru ca exista riscul sa gasiti. Da’ ce sa gasesti aici, domnule? La noi nu se gase§te nimic, pentru ca nu se incheie, nu se termina, nu se pune punct niciodata. Nu exista final, nu exista sfarsit. Noi suntem nesfarsiti. Asta da, da’ ce-i drept, nici nu facem nimic. Nimic-nimic, timp de 75 de minute si asta cu martori! D’-aia pleaca lumea asa de multumita si cu lacrimi de rasuplansu-n ochi.
O capodopera semnata de Marin Preda (1). Un text preluat din Morometii si recroit pe o idee de Catalin Stefanescu (2) este interpretat de doi tarani cum n-am stiut ca pot fi Marcel Iures (3) si George Mihaita (4) asezati in scena teatrului Act de regizorul Alexandru Dabija (5). Alta capodopera: se numeste “Pai despre ce vorbim noi aici, domnule?”. Despre asta scriem noi aici, domnule!
Omul mai moare, da’ teatru ca asta, niciodata.
1,2,3,4,5: stele