De Citit : Editoriale

Aventuri la Marea foarte Neagra

| 01 august

Caldura mare. Ba nu, foarte mare. Beraria din coltul Pasajului francez e aproape goala, desi berea duduie la rece. Sub umbrela, la singura masa ocupata, s-au reunit trei prieteni. Bronzati, colorati, Alexandru, Andrei si Anton se privesc cu suspiciune, pentru ca, tustrei, de-abia au revenit de pe litoral si si-au jurat sa doboare toate recordurile. Fiecare isi cumpaneste adversarul-prieten si ezita. S-o spuna, sau nu?
Primul deschide gura Anton:
— Baieti, am fost la Mamaia. N-o sa credeti, am agatat-o pe zana plajii. Avea niste tate fabuloase, mari. Foarte mari. Cele mai mari din lume.
Ceilalti schiteaza un gest nedefinit, intre lehamite si plictis.
— Nu, pe bune. Cele mai mari din lume. Autentice, fara silicon. Nu va holbati ca prostii. (Ceilalti nu par sa se mire.) Da, se imbraca ca o pitipoanca, dar, baieti, tatele, jur, erau ca niste zeppeline. Cand ieseam, se facea liniste. Tacea pana si marea. Ba! Si fata a intrat in mare. A intrat, chicotind, pana la genunchi. Apoi, pana la slip. I s-a facut pielea de gaina. Apoi a intrat toata. He, he! In clipa aia, Marea Neagra s-a revarsat, iar apa a acoperit toate hotelurile. S-au inecat saptisprezece fraieri. Cand am scos-o de acolo, a trebuit sa fugim, sa nu ne prinda salvamarii. Na!
— Cacat! – rosti repede Andrei. Eu am fost la Neptun. La noi marea n-a urcat, ba. Pana cand zici, marea era agitata. N-a intrat nimeni, ca, la noi, cel putin, oamenii inteleg pericolul stabilopozilor si libertatea e necesitate asumata. Da, dar in clipa aia, de care zici tu, fraiere, a iesit un grasan rosu ca racu’ de la Ciresica. A coborat saltandu-si burdihanul in fuga – rontaia inca un carnat care ii atarna in coltul gurii – si a intrat in mare, in golfulet, in toiul valurilor. A stat o clipa, zgaltait de valuri, apoi a tras o basina.
Tacere incordata. Ceilalti doi rad in spuma berii. Rad din coltul gurii, condescendent.
— Ei bine, marea a incremenit. Valurile s-au potolit ca prin farmec, marea era ca untdelemnul. S-au vazut bulele de aer iesind de sub ape si, la o secunda sau doua, marea s-a umplut de peste mort. Pluteau toti cu burta-n sus. Milioane de guvizi, calcani si maruntis.
— Fleacuri. Exageratiuni. Baieti – zise Alexandru cu o voce grava –, eram la Vama Veche. Dormeam pe plaja, eram frant. Batea soarele ca la balamuc. Cu juma’ de ochi deschis, contemplam plaja. Eram obosit de moarte. Exact langa capul meu, un copilas sapa cu o lopatica in nisip. Sapa de zor, cu o lopatica galbena, de plastic. Brusc, a venit mamitica, l-a smuls de acolo. Ma pregateam sa adorm la loc. Ei bine, de acolo a tasnit un fuior negru. Era petrol. Cand am deschis ochii, toata marea era neagra. Ca pacura.
— Baiete, inca un rand! striga Anton. Suntem bogati!