Cu o mama plecata „sa-si refaca viata“, ramas cu un tata care innebuneste, Helge – atras mai mult de… pisici, in lipsa unei partenere cu care sa poata comunica – cauta totusi senzationalul. Fiti linistiti, nu-l gaseste. Nimic surprinzator in aceasta poveste… E doar o viata „mica si absolut normala de om“. Sfirsitul povestii „povestite“ sub forma de spectacol de divertisment pentru tapirul-patron si a sa sotie-caprioara (vizitati, in trecere, de hirciogul-smecheras de cartier, cu fite si bani, altfel zgircit si cam timpitel) trebuie sa fie unul cit se poate de previzibil: iubirii pentru Tina ii urmeaza plictiseala, rutina, instrainarea, naruirea viselor, hazardul, batrinetea pe un pat de spital, cu asistente satule pina peste cap de job-ul lor. Avem de-a face cu o alegorie a vietii si a mortii, un basm dedicat adultilor, caci adevaruri crude iti sint aruncate in fata. Alienarea, ratarea, ambitia, frica, dragostea si neputinta sint pigmentate cu umor negru. Nici sarcasmul nu lipseste, nici imposibilul ajuns gest cotidian, in timp ce personaje reale sint aruncate intr-o lume fantastica.