De Citit : Editoriale

Spectator

| 11 mai

Prin transparenta geamului, domnul Ilie Georgescu admira atat peisajul, cat si propria figura. Nici nu stie ce il intereseaza mai mult. Cinstit sa fie, ar inclina catre obrazul proaspat ras, catre ochelarii de soare cu oglinda, catre gulerul albastru al camasii, proaspat apretat. Cei saizeci si cinci de ani, bine pastrati, pusi la sapte ace, contrasteaza cu vehicolul ponosit si cu blocurile mizerabile printre care tramvaiul se scurge cu hatanaturi. Domnul Ilie Georgescu stie, inca din tinerete, ca lumea asta nu-i a lui si nu il merita. De aceea a hotarat, de indata ce a terminat scoala, sa fie spectator. Unul universal, impasibil, impenetrabil. La meciuri se uita cu scarba. Fotbalul nu il merita, totul e atat de previzibil, tocmai pentru ca totul e atat de fals. La filme vine intotdeauna inarmat cu un carnetel cu patratele. Noteaza tacticos prostiile, nepotrivirile si erorile. in discutii nu zice nimic, nici nu deschide gura. Vorbele celor din jur ii sunt cunoscute, in cel mai rau sens cu putinta. La un moment dat, a vrut sa scrie un tratat despre iubire. Un amic ii daduse un articol de popularizare. L-au inspaimantat filosofii citati (despre care se spune, fara temei, ca ar fi cei mai destepti oameni din lume). Ce prostii puteau debita! Nu a putut scrie decat "iubirea e atunci cand…" si s-a oprit. Din postura lui de spectator suprem, spectacolul vietii era o susanea ordinara. Nu merita efortul. Hei, daca ar fi condus el lumea… Dar Ilie n-are timp. Asa ca se multumeste sa-si contemple infatisarea prin geamul tramvaiului.
si cu coada ochiului observa cum doi galigani inghesuie, balabanindu-se, o femeie. Ea isi apara averea si nu vrea sa se prefaca nepasatoare ori nstiutoare. isi tine poseta pe antebratul stang, iar palma corespunzatoare e inclestata la piept. in mana dreapta tine portofelul ca intr-o gheara. Celor doi nici nu le pasa. Deja au inconjurat-o, au izolat-o de restul calatorilor. Nimeni nu ridica nasul din podea. Femeia incarca sa protesteze, ba chiar tipa de-a binelea. "Taci, fa, f…-ti mortii ma-tii! Te crezi smechera?" Galiganul solid ii apuca mana dreapta si i-o suceste la spate. Celalalt trage de poseta, odata cu bluza galbena care se tot lungeste. "Ajutor! Ajutor! Politia!" Ilie zambeste condescendent. De unde Politie in tramvai? Aoleu, ce proasta e! Durul a luat portofelul, iar grasanul, poseta. ii dau cu tifla. Usile se deschid si galiganii coboara, urmariti de blestemele femeii. Nimeni nu scoate un cuvant. Cei care voiau sa coboare nu mai coboara, iar ce care va sa urce raman locului. Cand usile se inchid, golanii trag, amandoi, flegme pe geamurile tramvaiului. Semn de dispret.
Femeia cere dreptate multimii si primeste mormaituri indignate: "Golani, tigani, v-au furat mult, doamna, noi suntem fraieri, ca nu protestam, ce i-as mai impusca!" Ilie ii priveste cu dispret. Niste lasi!