un film de vazut cel mai singur.
Am un prieten pe care-l vad rar. si pe care o sa-l vad si mai rar pentru ca, in curand, va pleca din tara. De cate ori ne vedem mergem sa mancam. Pentru ca lucreaza intr-o pozitie de conducere intr-o firma importanta, a devenit de la sine inteles ca el plateste intotdeauna. Uneori mergem la mall. Pentru ca ajung doar cu el in asemenea locuri, savurez spatiul ca pe un oras strain. Uneori mergem la film. Pentru ca el plateste, merg la orice film pe care mi-l propune. Astfel am vazut: Misiune imposibila 3 (sau 4), un film 3D cu titani razvratiti si Dictatorul. Pe care nu le recomand, desi m-am distrat mai bine ca prietenul meu.
Dupa ce m-am intors din Viena, m-am dus la cinema Europa sa vad filmul Oslo. Unul dintre motivele pentru care Europa e cinematograful meu preferat e tocmai faptul ca e gol tot timpul. La ora 16.45 nu se mai aparuse niciun alt spectator. Ca sa ruleze, un film are nevoie de doua bilete vandute. Am asteptat pana la ora 17.00 cand m-am decis sa platesc cele doua bilete, gandindu-ma la filmele scumpe si proaste la care am intrat gratis datorita prietenului meu. Doar ca, in acest fel, n-am achizitionat o vizionare, ci am inchiriat pentru doua ore o sala de cinematograf. Experienta de a vedea singur un film (ca un dictator, ca ultimul om de pe Pamant) m-a entuziasmat. Am facut genoflexiuni, am schimbat randurile pentru diferite perspective, am aplaudat la scene nesemnificative, am stat in picioare. Iar filmul e bun, despre un tip care se afla la rehab pentru droguri. Isi viziteaza un fost prieten de chefuri, acum casatorit si cu copii (exact ca in Le Feu Follet lui Malle), incearca sa dea de o fosta iubita, merge la o petrecere si, in prima zi de libertate, baga o doza.