Daca nu sunt scriitor, cum am writer’s block?
Da, exista. Sunt dati cand pur si simplu te hipnotizeaza foaia alba, fie ea si in Word, care se uita la tine ca un alb de ochi, patrat si fara o pupila cat de cat umana. Daca e un blocaj instantaneu, e simplu: scrii despre el. E o metoda clasica. Ce faci insa cand nu se intampla o data? Cand e o perioada? Bun, prima data exista solutie: scrii despre intreaga durata, adica ce fac eu acum. Dar dupa? Daca o sa continue? Daca, pur si simplu, nu mai am ce sa va spun? Daca nu va mai cunosc? Daca nu v-am cunoscut niciodata? Mereu mi v-am imaginat ca pe-o ceata de oameni frumosi care au o relatie de dragoste, nu pasiune, cu victoria. O doresc dar nu o fura.
Daca nu e adevarat? Daca m-am mintit ca suntem mai multi de cateva sute? Cand am o opinie de suflet pe reteaua mea sociala, ajunge la vreo zece mii de oameni. Primesc doar cateva zeci de comentarii pe blog, din care un sfert sunt mereu doar mesaje de ura numai aparent in legatura cu subiectul, eventual cateva zeci de like-uri si cinci-sase retweet-uri. Stiu ca, de ajuns, opinia ajunge. Canalele sunt desfundate: daca pun un filmulet hilar fara pretentii feedback-ul e urias. Linistiti-va. Nu sunt disperat dupa tot mai multa celebritate, desi, recunosc, ar fi o lume cvasi-perfecta, cea in care noi am fi majoritari. Dar simt, zilele astea, ca nu va mai cunosc. Sper sa nu va jignesc, dar uneori imi vine sa va iau de guler si sa va intreb rastit cine naiba sunteti.
Si stiu, am ajuns aici pentru ca am rupt un targ mut si mutual. Am incercat, vreme de cateva luni, sa fac mai mult decat pot duce. Filmari, shooting-uri, radio, presa scrisa, m-am aruncat intai in joaca in turbina si mi-am dat seama, totusi nu prea tarziu, ca am fost atins pe umar de lacomia expunerii.