Manhattanean get b-get
New York-ezii sunt un alt fel de oameni. Au constiinta faptului ca sunt niste ingrediente pentru ceva mai mare decat ei. Ceea ce, de ce sa nu recunosc, devine ca un fel de religie latenta.
In New York zambetul nu e fals. Nu e zambetul nemtesc care dispare brusc, dupa cateva secunde, e mai mult unul englezesc, sincer, de cultura mare si veche. In fiecare dimineata, cand ieseam din casa, am vazut la trecerea de pietoni acelasi politist de culoare, cu ochelari de soare, care avea grija ca oamenii sa nu fie mancati de masini. Saluta cordial adultii, le ura o zi buna si batea un high five cu pustanii. Dupa primele zile ne recunostea in drumul nostru spre metrou si ne dorea si noua sa avem o zi fericita.
In New York, smerenia nu inseamna sa intelegi ca nu esti chiar atat de important precum crezi, ci ca si toti ceilalti sunt la fel de importanti.
In New York, decenta inseamna sa nu arati altor barbati, pe strada, mai mult decolteu decat vede propriul barbat, acasa.
In New York, masina este condusa, aproape totdeauna, de altcineva.
In New York, preturile nu sunt afisate cu taxe. M-am intrebat de multe ori de ce, era destul de greu sa calculez mereu pretul final. Ba mai mult, puneai deasupra si tips-ul. O bere de 7 dolari ajunge sa te coste de fapt zece. “De ce naiba nu spun pretul din capul locului?”. Ca sa stie ca platesc taxe, ca sa stie ca platesc un om. Ca sa stie ca au dreptul la ceva in schimb. Asta mi-a placut sa imi raspund.
Am revenit in tara. Sunt chiar mai important decat cand am plecat. Dar asa sunteti si voi, acum. Iar ieri, cand am lasat un pusti cu bunica lui sa treaca printre doua masini, am dat cordial din cap catre doamna si am ridicat palma in fata pustiului. A lovit-o tare si vesel. Le-am dorit sa aiba o zi fericita.