De Citit : Editoriale

La Universitate e viata de noapte!

| 25 ianuarie

Viata bate arta.

Exista o specie de artisti contemporani care fac arta intorsi tot timpul cu fata spre societate. Ei sunt un efect al experimentelor conceptuale de dupa Marcel Duchamp, primul artist care a pus in discutie si mai acut relatia dintre viata si arta. Nu pot spune ca ma dau in vant dupa artistii sociali. Mi se pare ca arta lor e de multe ori oportunism, ca nu schimba nimic, ca nu risca nimic. Am intalnit unul singur credibil – Santiago Sierra – care lucra cu strada, isi risca viata ducandu-se in favele, aducea mizeria si rahatul in mijlocul galeriilor de tip salon corporatist.
Ce se intampla acum in Bucuresti si in strada este ultima supapa democratica in conditiile in care celelalte „robinete“ (parlamentul, justitia, guvernul, societatea civila sau presa) sunt blocate sau controlate. In Piata s-a mutat realitatea vitala, eteroclita. Sloganurile bat la fund orice artist conceptual, poti gasi colaj dadaist, instalatie, pictura sau desen naiv in Piata.
Vorba unui protestatar: „La Universitate e viata de noapte!“. Sunt surprins cum unii artisti care-si fac din arta sociala o cariera, citand cu avant revolutionar din Zizek si Debord din paviloane caldute, nu intuiesc „pleasca“ artistica enorma ce li se pune pe tava. Ma rog…
Presupun ca i-a luat prin surprindere situatiunea cum s-a intamplat cu noi toti. Pentru a nu stiu cata oara viata bate arta si o recreeaza intr-un concert artistic care functioneaza si social. Mai mult decat atat, viata are si puterea sa transforme un exemplu de arta proasta intr-o instalatie spectaculoasa cu insemnatate simbolica.
E vorba de „Paiatele“ lui Bolborea din fata TNB care acum au devenit un „tableaux vivant“ ce se modifica in fiecare zi. Statuile au primit „corectura strazii“ si odata cu ea au capatat un sens. N-am sa le mai injur de acum incolo. Cat despre „Cal“ si „|eapa“ ramane cum am stabilit.