Curajosii anonimi
Omul a venit la mine distrus. Nu am dormit toata noaptea de nervi – imi spune. Este o somitate in domeniul lui. A invatat toata viata si nici acum nu prea merge la bere cu colegii/prietenii pentru ca i se pare ca pierde timpul: prefer sa mai citesc cate ceva – se justifica. Competenta ii este recunoscuta si afara, dovada ca este invitat frecvent la seminarii, simpozioane samd. Un recent articol din presa online l-a scos din minti: nu el era subiectul povestii, ci unul dintre sefii sai. Insa, asa cum se intampla adesea, partea cea mai spectaculoasa a unui articol pus pe internet o constituie comentariile din subsol venite din partea cititorilor. Anonimi in majoritatea zdrobitoare a cazurilor.
Ei bine, desi in povestea respectiva amicul meu nu aparea deloc, in comentarii devenise subiectul principal. Barfa obisnuita in institutii, pe la colturile automatului de cafea, ar putea fi considerata nevinovata fata de porcariile scrise la finalul articolului. Cum pot sa aflu cine a scris? – ma intreaba victima. Pai, nu prea poti – ii raspund. Poate fi oricine, colegul cu care imparti biroul, o ruda invidioasa, un student cretin pe care l-ai picat la examen, un nebun, oricine! Omul, care nu prea se pricepe la internet, casca ochii mari. Acesta este noul tip de civilizatie in care traim – ii explic. Daca editorii online nu administreaza comenta- riile, sau le lasa voit, sau nu impun reguli de postare, nu prea ai ce face. Vox pop devine astfel o troaca. Un studiu recent realizat in Romania si in alte 14 tari europene m-a lasat masca: o cincime dintre compatriotii nostri (19%) a spus pentru prima data "Te iubesc“ prin e-mail, iar 9% au cerut in casatorie persoana iubita tot prin posta electronica. Suntem, carevasazica, o natie de oameni curajosi, gata sa ne privim semenii in ochi si sa le spunem verde in fata ce gandim si ce simtim. Mai ales pe internet.