Adio mistouri cu umflati si carinoase
De ce nu ar merge sa faci glume pe seama aspectului interior al unui om? Sa te legi de cum arata pe interior, sa faci misto de defectele si imperfectiunile sale… Evident, nu te iei de aia care au frumusete interioara si care, lucru mult mai usor observabil, sunt cam aceiasi care au si o ditamai uratenie exterioara. Dar sa ne ocupam de cei cu defecte interioare.
Cum ar fi sa-i spui unuia: "Bine, bai, tu vorbesti? Tu, care ai doar un rinichi? Mai bine te-ai uita la concentratia trigliceridelor la tine, decat la hemoglobina mea!" Sau: "Bai, boratule, cu ficatul ala cat capul Oanei Roman crezi tu ca ma impresionezi?" Sau: "Nenorocitule, eu, sa am colonul tau, n-as mai avea tupeul sa ies din casa!"
Cred ca ar trebui cultivate astfel de mistouri. In primul rand ca ii va forta pe copii sa invete mai bine la orele de Biologie, care ar parea, e drept, o scoala vadimista de injuraturi. In al doilea rand, s-ar pune mai mult accent si pe interiorul unui om, nu doar pe partea sa exterioara, superficiala. Orice s-ar spune, ar fi un misto mai profund, la propriu. Va dati seama, dupa atatea mii de ani in care poreclele s-au pus pe baza crudelor constatari ale unor stari de fapt exterioare: Carinoasa, Aragaz cu patru ochi, Grasu’, Chelu’…, ar fi o evolutie.
Imi si imaginez cum ar venii copilul acasa de la scoala plangand si-ar sta de vorba cu ma-sa:
– Mami, nu ma mai duc la scoala, ca copiii imi spun Pancreas!
– Cine?
– Pai, Globula si Hematie!
– Si proasta aia de invatatoare, cu apendicele ala de taranca, nu a zis nimic?