Al cui esti, maica, din Zimbabwe?
Pe mine m-a ajutat foarte mult ca m-am nascut clujean. Exceptand anii unei efemere guvernari – cand faima de clujean s-a transformat in cruce – mie, la Bucuresti, usile mi s-au deschis cu un scartait de admiratie, oamenii mi-au zambit si mi-au acordat un strop suplimentar de incredere. E drept ca pe plajele cu trafic international, chestia asta nu mai functiona. Acolo, in Babiloanele sociale de vacanta, operam cu scheme mai puternice, care nu lasa loc de echivoc: un neamt isi va da pe gat berea exact la timp, disciplinat si harnic, italianul, cu ochii la sutienul de langa el, are sa cada pe spate cantand “O sole mio”, iar voluptatea braziliencelor va ramane imateriala, de nedesprins din perpetua samba. Ca sa ne ajute sa ne limpezim mintile de asemenea gunoaie culturale, targovisteanul Stefan Peca si brazilienii din grupul ERRO* au produs spectacolul “Geografia inutil” – vaccin antistereotipuri adaptat populatiilor din aria latina a globului. Mie leacul mi-a fost administrat stradal, adica la Street Delivery. Marturisesc ca eram prevenit ca e vorba despre un spectacol de teatru stradal, deci nu m-am lasat pacalit pana la capat de ceea ce parea sa fie un concert de sambe, sustinut de o trupa din – fireste – Brazilia. Dupa cateva slagare obosite, micul grup de muzicieni explodeaza, protagonistii se arunca printre oamenii din strada unde isi smulg hainele ca sa schimbe, disperati, identitati dintre cele mai uzate cultural (dansatoare de samba, fotbalist, Spiderman, tiganci, Supereroi etc.). Cautarea lor e paradoxala: ca sa devina vedete, staruri, unicate isi aleg solutii prefabricate. Pseudoidentitatile kitsch, alcatuite din produse culturale globalizate, nu sunt tolerate de persoana gazda, iar efectul e vomitiv, sub ochii spectatorilor. Si, parca, si pielea mea de clujean a cam obosit.
*Luiz Cudo, Luana Raiter and Pedro Bennaton; ultimul semneaza conceptul si regia, iar la spectacolele din Romania li s-a alaturat actrita Luana Raiter.