De Citit : Editoriale

Capodopere

| 26 mai

Filme de filme

Tudor Caranfil, Istoria cinematografiei in capodopere, vol. 4 Editura Polirom. Autorul, binecunoscutul critic de film, prezinta principalele filme (multe dintre ele capodopere) din perioada 1931 – 1939, cand filmul sonor isi facea loc din ce in ce mai insistent in inimile oamenilor. Sunt prezenti diversi regizori, mai mult sau mai putin cunoscuti publicului larg. Eu o sa ma opresc la Serghei Mihailovici Einsenstein (1898 – 1948). In 1935 regizorul sovietic se intorsese acasa, adica in URSS, din Statele Unite, unde lucrase pentru Hollywood la invitatia scriitorului socialist Upton Sinclair. Nu reusise sa termine nimic la Hollywood si se intorsese cam cu coada intre picioare, dupa ce Stalin il numise "un dezertor care a rupt cu patria sa“. S-a intors, a fost iertat si i s-a dat sa faca un film cu Pavlik Morozov. Acesta era un copil care-si turnase parintii kulaci, adica chiaburi, ca si-au ascuns granele, in loc sa le predea autoritatilor. Devine erou, dar "bestiile“ de tarani din satul sau il omoara si astfel devine de doua ori erou, un exemplu pentru toti comunistii sovietici. Nu era un subiect pentru Eisenstein, dar il accepta ca sa nu-si supere superiorii, deja suparati pe el. Pana la urma toarna filmul brut, dar inainte de montaj i se cere o vizionare. Dupa vizionare filmul este respins ca nefiind corespunzator ideologic. Marele regizor, autorul lui "Potiomkin“, intra din nou in cacat, dar nu e lasat prea multa vreme acolo. Era prea cunoscut in toata lumea si autoritatile sovietice nu aveau nevoie de un scandal international. I se propune sa faca un film istoric. Asa s-a nascut inca o capodopera, filmul "Alexandr Nevsky“.