De Citit : Editoriale

Bile si bine

| 26 septembrie

Violeta doarme bine si uneori sforaie. Somnul e partea ei cea mai buna, cea mai luminoasa. Doar ca noaptea asta, dupa mult timp, somnul i-a fost tulburat de un cosmar neinteles. Nici nu l-ar putea numi cosmar: n-a urmarit-o nimeni, n-a cazut in hau de la etaj, n-a iesit goala pe strada… A avut numai o senzatie de prea plin in gat, ca o emotie la examen. Putina greata, putina scarba, putina teama, ca un inceput de gripa. Venea ceva, parca era cineva. Si asa, toata noaptea, fara pauza. Dimineata, hap, hac, a izbutit sa-si dezlege din gat nodul imaginar. A rasuflat usurata si s-a trezit de-a binelea. A deschis ochii. S-a intins, sa-i trosneasca oasele. Si, cand a intins mana in lateral, sub degete a rasarit un obiect rotund, umed. A privit. O bila intunecoasa. Era chiar o bila, care era facuta dintr-un material care imita apa. A fixat-o cateva secunde. Si a stiut. Bila aia cenusie iesise din plamanii ei. Era chiar sufletul ei. Un obiectel greu, care se scufunda, se ascundea ca un animal in asternuturi.
In ultima vreme facuse numai nefacute. Se certase cu cea mai buna prietena, de la un fleac, fostul prieten al fostei colege din generala. A vrut sa flirteze cu el desi… Asta nu se pune. Si certate au ramas. Apoi, nu mai calcase de un an pe la biserica. {sta, da, pacat mare. Apoi, nu-i mai raspunsese maica-sii la telefon. Era o pisaloaga egoista care nici nu-si batea capul sa o inteleaga. Nici rata la banca… Banca nu-i un pacat. Asta nu se pune, ca e criza. A fumat pe ascuns. Da, dar s-a spalat pe dinti si s-a jurat ca in viata ei nu o sa mai puna tigara in gura. Fascinata de bila neagra, Violeta isi face planul de bataie: se va spovedi, se va impaca, va raspunde la telefon, va fi un om mai bun. Nici nu era de mirare ca avea sufletul asa greu si asa de intunecat!
Zis si facut. Toata ziulica, Violeta isi pune planul in aplicare. Telefoneaza, alearga, se spovedeste, e miloasa, mizericordioasa si se plictiseste groaznic. Dar, cand se intoarce acasa, bila e dezumflata, negricioasa, e grea ca plumbu’. Si aproape a rupt patul, scufundandu-se incet, dar ireversibil.
Fata izbucneste in lacrimi: nu poate trai cu asa o povara. Fuge la bucatarie, ia un servetel in care-si sufla nasul, pune de-o cafea. Nerusinat, un gandacel de bucatarie i se furiseaza pe sub nasul inrosit de lacrimi. Il priveste ca bleaga, scarbosita, si-si blestema vecinii imputiti, viata fara stralucire, destinul mediocru, istoria personala, scoala, familia, gradinita, autobuzul, marea, universul potrivnic. A lovit cu palma, instinctiv si a strivit gangania. Exact in clipa aia, dincolo, in dormitor, bila straluceste in toate culorile curcubeului. O muzica supranaturala curge din pereti. Un parfum dumnezeiesc se rostogoleste in aer. Pacat ca nu-i Violeta acolo, sa vada si ea minunea.