Multam, dr. Andrei Filip
M-am operat de miopie, uite cum a fost:
Consultul. Am trecut prin vreo 4-5 aparate de masurare a corneei, a campului vizual, etc. Mi s-au pus niste picaturi care m-au piscat un pic. In rest nimic rau. M-am calificat pentru LASEK, cea pe care o doream. Operatia. Am intrat penultimul din sase pacienti, asa ca am avut timp sa adun tensiune. Intru in sala. Ma asez pe pat, mi se trage laserul peste mine. Mi se pun picaturi de anestezic. Mi se fixeaza un despartitor de pleoape. Clockwork fucking Orange. Incepe indepartarea epiteliului cu bisturiul. Ciudaaaat. Trebuie sa privesc in sus, la lumina verde. Si vad un cutit care imi racaie ochiul. Vad o lu-mina si nu stiu daca e cea pentru operatie sau de la vreun capat de tunel. "Bai, gata, opriti! Serios!“ Imi tin vorbele in gat si, pentru prima oara in viata, corpul ma anunta ca s-ar putea sa lesine. Imi adun vointa. Gata, nu mai am epiteliu, e ochiul gol in raze de laser. Zeiss-ul bazaie cam un minut, mi se pun picaturi, lentila de contact de protectie si se trece la celalalt ochi. 12 minute. Iesirea din operatie. Cad, dramatic, in genunchi, cu mainile in sus. Dar vad binisor si nu ma doare nimic. E seara. Ajung acasa, stau cu ochelarii de soare, dar pot fuma cu ochii-nchisi. Si beau vin. Prima noapte. Ma trezesc cu piscaturi in ochi. Suportabile dar enervante. Prima zi. Anestezia a trecut de tot. Stau cu ochii-nchisi, orice sursa de lumina ma ucide chiar si prin pleoape. A doua noapte. Oribila. M-am trezit pe la doua, cu ace fierbinti in ochi. Senzatie groaznica de ciuda. A doua zi. Cea mai grea. Tot timpul cu ochii-nchisi, mai putin cand imi pun picaturile, de mii de ori pe zi. A treia zi. Miracol! Vad! Nu ma doare nimic! Ies pana la chiosc. Raman blocat si ma intorc acasa tinandu-ma de gard. In a patra zi, totul a revenit la normal. Full HD, baby! Mai pe larg, pe www.dobro.ro.