De Citit : Editoriale

Cuca, un festival imposibil

| 12 septembrie

Eveniment urban la Cartisoara
Un grup de artisti s-au lansat, in urma cu vreo doi ani, intr-o camapanie de recuperare a caselor taranesti din Muntii Apuseni, Tara Fagarasului si Secuime. Pentru simplificare, putem vorbi despre un fel de “muzeu al satului”, dar daca ne apropiem o sa descoperim ca este un program mult mai viu decat un muzeu. Casele sunt achizitionate, demontate si reconstituite/restaurate cu ajutorul voluntarilor – artisti, arhitecti, dar nu numia, oameni care invata profesii noi fiind pusi in fata unui teanc de busteni care asteapta sa redevina case. Sunt voluntari din Romania, dar si straini care se aduna la Cartisoara. La sfarsit de sezon, stiti cum e, parca se cere un soi de petrecere – sa se exprime cumva bucuria investitiei lor sufletesti. OK, problema este ca fiind vorba de persoane bizare – nu oricine se aventureaza in asemenea intreprinderi, trebuie sa ai o pasarica – pasaricile s-au manifestat si cand a fost vorba despre petrecere: s-a transformat intr-un festival de arte de tot felul. Anul asta a fost prima editie. Au fost invitati muzicieni, artisti, arhitecti, peisagisti, restauratori, antropologi, mestesugari – care au produs evenimente “performative” timp de trei zile, ultimele din august. Artisti de arte vizuale – cel mai de succes produs a fost o instalatie a grupului Monotremu asaltata de copii din Cartisoara. Festivalul ameninta sa devina el insusi o instalatie de aarta rurbana si, ca sa va convingeti, ilustrez doar cu un singur produs: Rochite + Tulnicaresele din Apuseni. Ciez din preentarea facuta de – amprenta stilistica il tradeaza pe fostul meu coleg, – Cartalin Matei (electronisticianul “Rochite”):
“Masca lui Rochite e mare, alba si fragila, asa ca acest proiect audio-vizual apare doar cand si cand pe scene. La CUCA vor fi scoase de la o dospeala de patru ani doar bucati muzicale nemaiauzite, acompaniate de Tulnicaresele din Apuseni si vocile copacilor uzi.