<a href=”http://silentstrike.bandcamp.com/album/carousel-ep-2014″>Carousel EP (2014) by Silent Strike</a>
Sunetul s-a dispersat în nenumărate note muzicale şi a ieşit “Carousel”. Nu vorbim despre un parc de distracţii, ci despre al zecelea material în completarea discografiei sale și al doilea pe anul acesta, după ”Simtetizator”. ; un EP de 6 piese care te poartă către o călătorie astrală, de la Noon Moon până la Endeared.
Ioan Titu a vrut să împartă cu noi frumuseţea muzicii sale, de aceea lansarea a avut loc în Colectiv, în data de 27 septembrie. Clubul a fost plin, plin de emoţii şi trupuri tremurânde ce aşteptau stinghere, în picioare, să-şi bucure auzul cu o muzică aleasă. Atmosfera a fost completată de vizualurile lui Dan Basu, întregind ambientul călduros.
Nu găsesc asemănare şi nici comparaţie cu vreun alt producător , să vă puteţi face o idee cam ce înseamnă Silent Strike şi muzica sa – modalitate de descătuşare sufletească. Prin muzica sa, a devenit un intermediar între minte şi libertate.“Carousel” încă se aude în căşti şi de fiecare dată mă duce într-un alt film şi spre alte culmi neatinse ale minţii.
N-am să mai stau la poveşti. Nu este genul acela de muzică pe care o poţi explica în cuvinte, ci trebuie simţită de fiecare în parte; fiecare cinel care răsună ca un ecou în tot corpul şi se loveşte de fiecare componentă a urechii.
-Ştiţi secvenţele acelea în care el şi ea se dau în carousel, iar imaginile sunt surprinse în slow motion? Zâmbetele lor se măresc cu fiecare secvenţă derulată, corpurile plutesc, iar starea lor este una euforică. Cu mâinile în aer, el încearcă să o prindă de mână, trăind momentul.
Nimic nu mai există în jur ; doar eternitatea în faţa lor.
Asta e tripul pe care l-am avut când am ascultat materialul. Mi-a cu(tremurat) sufletul.
Acestea sunt doar vorbe goale, pline de tremur, ale unei femei slabe de înger care atunci când pică în patima unei muzici bune, îşi scapă subiectivitatea de sub control. Recomand cu căldură să-l aveţi în căşti, pe repeat.