De Citit : Editoriale

Ziua in care m-am uitat

| 06 decembrie

Nice to meet me

De mic, din gradinita, aveam un prieten, P. La inceput nu eram foarte apropiati, veneam ditamai ceata spre casa, la cei cinci ani cat aveam. P era linistit, calm, neamtz. Avea acea calitatea de-a nu straluci prin nimic in afara de un soi de puritate vesela. Nu avea note foarte bune, nu lovea cu vorbe de spirit si, cu toate astea, era cautat de multi pentru prietenie. Eu locuiam la cateva blocuri de el. Ne vizitam, fiecare cu prietenii lui. Vanam cu arcurile impreuna, aruncam stelutele ninja presate de tren la linii, acolo, la pod si luate cu polizorul spre varfuri. Fiind neamt primea pachete si imprumutam de multe ori de la el ba un matchbox, ba reviste nemtesti, ba cate un numar din Jerry Cotton, un fost G-man FBI devenit scriitor. Am fost chemat si la Confirmarea sorei lui, o adolescenta superba, cu un costum traditional nemtesc ce oferea un bust ca niste valuri de mare.
Din clasa a cincea, ne-am mutat la o scoala in centru. Luam in fiecare zi autobuzul 34 si ne sunam inainte. Odata, soferul ne-a recunoscut si ne-a lasat sa calatorim in cabina. „Dar bilete aveti voi?“. Eram atat de prieteni incat a fost de-ajuns o privire intre noi si am scos abonamen­tele lunare pe doua linii de transport si i le-am pus sub nas cu aroganta, la cei 11 ani ai nostri, asa cum ne invatase agentul Cotton. Ne intorceam tot impreuna si mai faceam vreo suta de pasi din statie pana la rascrucea dintre blocurile noastre. Il placeam, ii cautam prietenia si nu i-am facut niciodata niciun rau. Intr-o zi, la intoarcere, cand am ajuns in dreptul podului unde ne desparteam, P s-a intors spre mine si, ca si cum vroia sa scape repede de o obligatie neplacuta, m-a anuntat fara nicio explicatie ca nu mai putem fi prieteni si mi-a intins mana. Ne-am salutat si am plecat tacut spre casa, tragand dupa mine stanca absurdului. Am intrat in casa si am inceput sa plang. Acum cateva zile mi-am amintit in vis de ziua aia. Si dupa ceva vreme am vazut clar ca atunci s-a petrecut si o despartire intre doua parti din mine. E timpul sa imi fac cunostinta.