De Citit : Editoriale

Zenaida, Afrodita si Bunica

| 19 mai

ce s-a mai nascut la sat in afara de vesnicie

Bunica locuieste intr-un sat cu nume oximoronic: Varfu Campului. Acolo mi-am petrecut o buna parte din copilaria mica si cam toate verile pana la 14 ani. Apoi, vizitele au devenit tot mai rare. La sapte ani de la ultima am calcat din nou pe ulita copilariei. N-o sa va plictisesc acum cu amintiri bucolice, le tin pentru volumul patru din Memorii. Asa ca sar gratios peste gard ca sa ajung la doua dintre vecinele bunicii. Le cheama Tanti Jenita (dar se aude Jnita) si tanti Flodica. Tanti Jnita e binecunoscuta in sat pentru perioadele de alcoolism. Dan cand in cand, de zeci de ani, trage la masea impreuna cu barbate’su. Betiile nu dureaza o zi sau doua, ci se intind uneori mai mult de o saptamana. Beau, dorm, se trezesc, beau, adorm pe unde apuca, mai fac o aprovizionare, se reintorc la sticla.
In timpul asta vecinii mai arunca un ochi in curtea lor si se ingrijesc de animale. Cei doi se apropie de 80 de ani si, in ciuda derapajelor lor, au o gospodarie frumoasa, bine intretinuta. Pe tanti Jnita o cheama de fapt Zenaida. Despre Tanti Flodica nu stiu mai nimic. Daca ma gandesc la ea, nu-mi vine in minte decat gardul vopsit intotdeauna in verde. Cu nepoata ei, Sorina, ma jucam cand eram mic. Nu m-am dus sa vorbesc cu ea, elipsa de cel putin douazeci de ani de la ultima intalnire ar fi facut ca discutia sa fie o chinuiala de ambele parti. Tanti Flodica a devenit mica si cocosata de batranete, astfel ca i se spune acum "floaca“. De fapt, o cheama Afrodita. Mi-a luat douazeci de ani ca sa aflu numele lor reale. Pe bunica o cheama Ileana. Scriu asta pentru ca am observat ca destul de putini oameni isi amintesc numele bunicilor.