Avut acum cateva seri
Am avut un vis simpatic. Atat pentru ca m-a surprins, cat si pentru ca a facut-o intr-un mod placut. Nu mai stiu amanunte, dar se intampla undeva pe strada. Nu era zapada, dar oamenii care circulau pe trotuare aveau acelasi zambet si bunavointa de-a ajuta ca cei care ne imprumutam zilele astea lopetile si ne impingem unii altora masinile. Ne unea, in vis, un sanatos simt al comunitatii, al similaritatii adanci. Lumea se plimba pe un trotuar larg si se saluta cu un zambet.
Pana aici nimic deosebit. Bun. Observ in vis ca cei care se salutau o faceau intr-un mod aproape extraterestru. Ridicau ambele maini deasupra capului si le aruncau spre celalalt, care le avea in aceeasi pozitie. Cam ca basketbalistii. Palmele lor insa nu se atingeau la final, intr-un dublu high five. Se opreau cumva, sau sareau ca si cum ar fi fost intre ele un curent magnetic tampon, destul de slab cat sa nu sacadeze miscarile si sa strice gratia intalnirii. Uitandu-ma mai de aproape, observ ca palmele nu au degete, ci sunt un fel de paleta albastra. Ma uit in mana mea. Am o paleta albastra mica, nu cat celelalte. A mea e cam cat o moneda.
Apoi realizez ce e: micuta fisa din inelul de chei cu care intru in scara blocului. Inteleg. Iau fisa intre degete, ma duc spre unul dintre oameni si ii trec cu un gest magic micuta pastila albastra prin dreptul inimii. De pe el se ia o greutate cam cat usa grea de fier si sticla de la intrarea in bloc. Omul se deschide. Incepe sa zambeasca, e sincer, neprefacut, apoi rade. Ma uit in jur. Toti faceau asta. Toti isi treceau cu paletele albastre prin fata, isi deschideau inimile si se puneau pe un ras sanatos si sincer. Acum visez cu ochii deschisi ca intr-o zi, un simplu salut va face acelasi lucru. Si cand nu e zapada. Si ca pastila mea mica va creste. Si ale voastre. Si o sa ni le dam pe la inima cand ne vedem si-o sa ne punem pe ras. Si mai visez ca o sa vi-sez ca visul va deveni viu. Si al vostru.
www.dobro.ro