Placeri vinovate
Stiti voi personajul Joker din Full Metal Jacket? Ala care avea scris pe casca de soldat „Born to Kill” si in piept avea agatata insigna cu semnul pacii? Cam asa sunt si eu acuma cu Twin Shadow, dupa ce v-am scos ochii cu Ty Segall Band.
Dupa ce m-am plans ca un nemernic ca toata muzica este emasculata si lipsita de zvac, ca vezi Doamne, trebuie mai mult avant in fatidicul an 2012, fix dupa aia mi-a cazut in mana acest baiat pe nume Twin Shadow, de care am mai auzit mi se pare de pe la domnii de la Hot Chip acum ceva vreme, sper sa nu ma insel.
Si acuma o sa credeti ca-s total incoerent si ca incep sa ma contrazic singur, daaar, desi poate albumul „Confess” din cauza formei lui musicale pare un pic efeminat, la o ascultare mai atenta, mai ales a versurilor, mi se pare unul din cele mai masculine si apasate albume din ultima vreme. Ca paranteza, am evitat sa zic misogin.
Prima data cand mi-a scapat in urechi acest material mi-am zis: pfuuuuu, iar hipstereala aluziv-optzecista facuta pe genunchi la vreun ambiguu sexual in dormitor, de a reusit sa pacaleasca „critica“ muzicala care acum in contextul maxim consumatorism pune imediat botul la partizani de duminica cu nitel pian studiat in copilarie. Sunt malitios, a?
Pai da, ca peste 90% din ce ascult in ultima vreme, cam asta este, mai ales cand vine vorba de artisti de New York! Pana cand a venit piesa Golden Light, de am simtit s-o mai ascult inca odata, cu mult mai multa atentie la versuri. Dupa care, mai multa atentie la structura! Dupa care din nou si din nou si din nou, doar pentru ca imi placea enorm.
Si am luat tot albumul la puricat cu mare atentie si am ramas cel putin impresionat. Da, ca sound, se trage din anii ’80 oarecum, dar filtrul personal al domnului din spatele proiectului Twin Shadow se simte din primul acord. Imi place enorm cum se vede ca a vrut sa presare pe fiecare piesa o progresie melodica antemica, dupa cum am zis mai sus, excelent ca structura. Dupaa care, versurile care pun un pic femeile la zid, cu o eleganta de mare gentilom. Si uite asa, Confess mi se pare primul album de ascultat in draci din aceasta vara. A, si masculine cat cuprinde! V-am pupat!