Certificatul de nastere
„Zbor lin!”, ii spun si trantesc in urma ei usa taxiului care se departeaza in viteza. Gata, pana maine seara sunt libeeeer!, Moni poate sa vina! Mananc ceva in fuga, urmeaza o noapte lunga si, oricum, Viagra nu se ia pe burta goala. Dau un telefon de control, au fost ceva probleme cu biletele dar s-au rezolvat, totul e in regula, a trecut check-in-ul, trimit sms-ul la Moni, decorez puţin prin camera si cobor sa o astept.
Si vine.
Deschid usor portiera taxiului, ma bucur de ce vad, mereu am admirat conturul impetuoaselor ei picioare si urcam pe rand in bloc; vecini-s curiosi si invidiosi.
Sar pe ea inca din usa, profit de multele dedesubturi pe care de data asta le-a lasat acasa si ma opresc cu greu; calm si raţiune, e timp gramada!
Rasfaturi, sampanie, mangaieri, caviar, excitatii, branza cu mucegai. Urmeaza partea a doua, in iatac. Lumanarile sunt rosii si mirositoare.
Mut telefonul din pat pe noptiera. Oooo!, am avut doua apeluri. Ambele, de la ea: sigur o fi vrut sa-mi spuna ca a urcat si ca Boeingul e d-ala mare si ca merge teveul. E si un sms. Ceeee?! „Vezi ca vin inapoi. Au facut astia un fel de greva!”
Sar din pat, ingros grosolan din obraz si o expediez pe Moni pe jumatate dezbracata; cred ca-mi iau adio! Verific baia, sufrageria si mai ales dormitorul. Fire de par, parfumuri straine, e jale! La a doua tura ii gasesc ciorapii, slava cerului!
Apare si ea.
Greu, monosilabic si transpirat subit, am dres-o cu catsuitul de sub perna de care am si uitat. L-am sacrificat pe altarul familiei. Pastila albastra si-a facut efectul. Asa a aparut singurul meu copil:
La mulţi ani, Misulica!