3 decembrie a fost ziua internationala a persoanelor cu dizabilitati
“Filmul groazei a inceput marti seara la ora 22 cand bolnavul a fugit din spital…A devenit agresiv si si-a atacat tatal si fratele…bolnavul sufera de o tulburare psihica bipolara si nu isi lua tratamentul prescris”. Asa incepe o lunga stire pe una dintre cele mai populare televiziuni din Romania. O stire despre un bolnav psihic care a avut comportamente violente; dupa descrierea – intr-un registru intens emotional – a faptelor, un reporter care pare sa se fi specializat in crime comise de bolnavi psihic s-a erijat in vocea poporului si a emis, cu ochii iesiti din orbite de indignare, cateva sentinte: “…bolnavul sa fie pus deoparte, tratat in afara societatii…sa fie internat intr-un azil de specialitate”.
Suntem in anul 2014. Mentalitatea dominanta a publicului a ramas in urma cu cateva secole. Ignoranta este speculata cinic de asa zisi jurnalisti pentru care o persoana cu dizabilitati psiho-sociale nu merita sa fie tratata cu respect, i se refuza dreptul la demnitate si dreptul de a nu fi discriminata. Pe de alta parte, acum patru ani, Conventia privind drepturile persoanelor cu dizabilitati, adoptata de Organizatia Natiunilor Unite, a devenit lege in Romania. O lege care arata ca un copil de patru ani, curat, intr-o lume de adulti, defecta moral.
Da, in Romania, intoleranta fata de oamenii diferiti este, inca, regula. Ideea de a incerca sa schimbi modul in care gandeste majoritatea oamenilor poate fi considerata fie curajoasa, fie nerealista, fie sisifica fie, pur si simplu, o “nebunie”. Totusi, progresele exista. Gala Persoanelor cu Dizabilitati a adus cateva frumoase exemple in cei cinci ani de existenta ai sai. Uneori, simt ca ritmul progreselor este, insa, deprimant de lent. In asemenea momente de epuizare a rabdarii simt, eu, uneori, ca, de fapt, sunt atipic: statistic, gandesc diferit de majoritatea celorlalti, deci ma calific. Si atunci ma tratez cu ajutorul vostru, cei mai putin numerosi. Atipicilor! Curajosilor!