Ii auzi pe multi "culti" spunand ca le-ar fi placut sa traiasca in perioada interbelica. Parerea lor mica a fost formata de cateva filme in care diverse dame bateau charleston si zgaiau urechea la jazz cantat de domnisori dati cu briantina. Atmosfera era dementiala dar viata interbelica nu se reducea numai la cliseele astea. Sa fim intelesi, nu sunt adeptul altei ineptii cum ca "traim in cea mai buna lume posibila". Dar nici nu pot sa stau indiferent in fata lesinurilor semidoct indragostite de perioada interbelica.
Pai in primul rand de-abia s-au strans 20 de ani intre cele doua mari razboaie. Nici nu s-a terminat bine reconstructia ca a venit marea demolare. A fost si depresiune economica, nenorocirea a fost maxima, stau marturie documentarele epocii. Saracia lovea tare si nu pe ritmuri de jazz. Si unde pui ca nici nu era hip hop sau rock de protest pe atunci. Conditiile de munca erau cam ca pe vremea sclavagismului. Grevele se tineau lant. Foarte important, corporatistii visatori din zilele noastre nu prea toceau birourile ca acum. Munca fizica si nu cremele intretineau tenul atunci. Falimentele se tineau lant si erau din alea care faceau praf cate o tara. Partidele extremiste se inmulteau ca sobolanii si luau halci din putere.
In America aia plina de viata la care viseaza doritorii de interbelic nici macar acces la alcool nu aveai din cauza de prohibitie. Pai duceai gagica la Bamboo doar pentru o plata cu lamaie?! Masinile de fite se cam acopereau cu colb, banii erau cam rari, gangsterii te raceau mai eficient decat un congelator. Tapul de bere de la Obor era doar pentru cativa. Clasa muncitoare nu mergea in rai ci doar in mahala, la tuberculoza inainte de culcare. Malluri canci! Timpul de la tara avea asa de multa rabdare fiindca nu prea erau ceasuri sa poata fi citit.
Deci mai "inteligentilor" innebuniti dupa "interbelicism", lasati naiba filmele si mai rasfoiti cate o carte! Exista si-o derogare, daca esti bogat poti zace in orice perioada a lumii. Hai sa traiti bine!