(fara Rebenciuc)
Da mai, mie-mi plac si gagicile mai urate si nu neaparat tinere, pot avea si niste copii pe-acasa, multe intrebari cu raspunsuri neelucidate sau ceva frustrari ori complexe destul de bine ascunse. Asta e, in fond, de gustibus.
E destul de fain, nici eu nu trebuie sa mai trec pe la chirurgii mei esteticieni pentru necesarele corectii si slefuiri, oamenii au maini de aur la o adica, doar ca sunt putin retinuti si pe moment cu niste mici probleme de rezolvat, atat Tranca cat si Ciomu; nu trebuie sa fiu prea atent nici cum vorbesc, cuvintele oricum imi sunt receptate din zbor si servite nemestecate, ce mai, e chiar ok.
in plus nici nu e cerere mare pe segmentul asta de piata, oferta e din belsug si toata lumea este multumita.
si cred ca fac un lucru bun si pentru comunitate; ma gandesc doar la cohorta celor care, daca ar fi private de dragostea si caldura ce le-o daruiesc, intr-un ceas rau, cumulat cu cine stie ce dezastru profesional, familial ori casnic (s-au ars prajiturile!), s-ar gandi sa-si incheie socotelile cu lumea asta devenita brusc, cruda si nedreapta.
Drept urmare, profund dezamagite, ele s-ar arunca una cate una in fata metroului. Sa zicem ca la Eroilor. Ei bine, nici n-ar apuca cei in drept sa faca poze cu blitul, sa adune cu penseta ori farasul dupa caz, cele intamplate si sa dea drumul la circulatie, ca o alta, in aceeasi situatie si dispozitie psihica, care a asteptat pana atunci rabdatoare, in capul unui sir indian putin mai incolo, i-ar calca, glorios si demn, pe urme. Ca si in Batranele cazatoare ale lui Harms. si tot asa pana la epuizare, perturband grav transportul urban subteran cu toate urmarile care decurg din asta: persoane respectabile neajunse la slujba, schimbul anterior care nu poate pleca, copii uitati la gradinita pana dupa ora inchiderii, cumparaturi nefacute si torturi neridicate de la cofetarie…
Totusi am un mic regret: oare la urechile primarului asta, nou si iar vechi, sa nu fi ajuns nimic din toate astea? Ar fi putut si el sa ma faca cetatean de onoare, cu loc de veci la Bellu, teren de casa, onoruri militare…
Fie, merge si o strangere de mana si un sincer „Multumesc”. Cu placere, pentru putin…, a fost placerea mea.