De Citit : Altele

La mulți ani de Sîn’ Andrei, prieteni!

| 17 noiembrie

 

Sînt și șefi frustrați. Ba chiar frustrați rău de tot. Că soția ta e așa și pe dincolo și-i fată deșteaptă, că stai în nu știu ce cartier, ba mai și vii uneori cu taxiul, că ai niște discuși de un milion bucata în acvariu și ceva hărți originale de‑acu’ 100 de ani pe pereți la birou. „Auzi tu, la birou!” Ba poate și pentru treningul Adibas, chiar dacă ei nu știu că este modelul anului 2003, atunci chiar au nimerit ăia ceva mișto. Și nu prea au cum să „ți‑o tragă”, calificativul pe ultimii cinșpe ani îl ai ok, pentru că „la muncă” îţi închizi sonorul, bagi cuminte capul în calculator și‑ți vezi de treabă. Ba mai şi saluţi politicos pe toată lumea de la portar pînă la liftierul personal al şefului cel mare.

Adevăru‑i că, dacă te‑ar fi văzut și cu pălăria aia nouă de cowboy, din piele de cangur pe stradă, bineînțeles că nu îndrăznești să te arăți așa venind la slujbă, garantat că îți făceau un referat pentru încheierea urgentă a contractului de muncă. Poate chiar cu litera „i”[1].

Dar tu nu te superi pe viaţă şi nici nu te arunci de pe primul bloc cu douăştrei de etaje ieşit în cale nici cînd Ăl’ de Sus, prieten cu tine şi cu studentul cela, Darwin, le mai servește uneori cîte‑un motiv pentru o faptă „bună”, cît să‑și merite locul în cer. Ăla înăbuşitor şi cu multă negreală, aşa că le aruncă sub nas pleașca unei răzbunări: ai nevoie de o caracterizare, de ceva. Poate vrei să te angajezi chebăbar la șaormăria Dristor sau chiar achizitor‑șef la un centru de colectare a protezelor dentare uzate. Ori vreun caz mai nefericit, în care treaba e făcută în folosul unei instanțe superioare; dar, vai! tot instanță. Poate că te judecă un complet gras pentru că ai pus piuneze sub fundul unei pisici, tot grase, dar ocrotite. Omul își freacă mîinile îți trîntește ceva fain pe țidula ştampilată trimisă recomandat, ceva atît de drăgăstos, încît pînă și ăia de la Parchet și‑ar freca mîinile, ba chiar ar scoate și cătușele de la magazie; apoi le‑ar lustrui cu o cîrpă moale, recomandabil molton, pentru a le reda strălucirea, pasager pierdută. Nu știu dacă n‑ar merge și niște vaselină…

Da’ eu vă iert pe toți, frate, și… La mulți ani de Sîn’ Andrei!

*

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Ultimele cărţi publicate sînt „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, Editura Tracus Arte 2016 şi „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, Editura Tracus Arte, 2014, Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” 2015.

[1]  Dispoziție din vechiul Cod al muncii care prevedea temeiul de desfacere a contractului de muncă din motive disciplinare.