Ah, zadarnicele chinuri ale dragostei intr-o lume cu alte reguli.
Ion o iubeste pe Maria. Pana aici nu-i nicio poveste, pentru ca familiile lor nu le umbresc dragostea, distantele nu-i separa si nici rasa sau religia nu le interzic vreo comuniune trupeasca. Numai ca nu la asta se gandesc nici unul, nici celalalt. Pentru ca Ion are 8 ani, iar Maria, tot atat. Ei merg la scoala si locuiesc in acelasi cartier marginas al aceluiasi oras. Dar Ion o iubeste pe Maria. O duce de mana pana acasa. O trateaza cu prajituri si sucuri naturale. Ii face temele la aritmetica, pentru ca Maria nu se descurca cu acele semne misterioase care, impreunate cu carlige si cruciulite, dau nastere altor nazdravanii. Unii ar putea crede ca Maria e, de mica, o profitoare nerusinata. Dar nu-i asa. Maria il cheama la joaca. Maria ii da telefon si ii povesteste toata ziulica intamplarile de peste zi. Ba, chiar deunazi, l-a sarutat pe obraz cu limba!
Acest sarut e inceputul povestii noastre. Ion si Maria nu numai ca se iubesc, spre hazul intregii lumi, dar locuiesc in ultimul bloc care separa oraselul provincial de campul nesfarsit. In dupa amiaza care a urmat sarutului pasional, Ion a decis ca viata lui nu are niciun sens daca nu imparte toate secretele lumii cu aleasa inimii sale. Asa ca a luat-o usurel de mana si au pornit pe camp. Degetul aratator s-a ridicat de nenumarate ori in dreptul gurii. E secret. Baiatul a descoperit, in marginea rapii, o comoara. Iar o comoara nu e de-adevaratelea pana nu o imparti cu cineva. Coboara amandoi malul abrupt si, intr-o vagauna mascata de ierburi buruieni, baiatul ii arata, infiorat, minunea. Tuburi lungi, ascutite la capat si aliniate. Tuburi cu palnie la capat. Lazi verzui, pline cu niste bule metalice cu gurguie. Emotionat, baiatul scoate una si i-o strecoara in palma. „Vezi? Are un inel.“ „Sa trag de el?“ „Trage!“