De Citit : Editoriale

De ce n-are ursul coadă

| 14 mai

Nu stiu de ce n-au ursii coada, dar Melania are un soi de sfârseala la lingurica, o boare la inima, o ceata pe ochi. E una din zilele alea. Ar sta sa palavrageasca la nimereala – dar n-are chef. Azi, toate prietenele ei sunt defecte. I-au raspuns la telefon în doi peri. Se vede ca lumea e pe sfârsite, cine a mai vazut femeue care sa nu bârfeasca? De unde graba asta, care nu duce nicaieri? Si-ar schimba garderoba. Prea complicat. S-ar urca în masinuta (are un Matiz, sa nu credeti ca e vreo bogatanca snoaba) si-ar pleca spre Cheile Oltului, dar e prea departe. Si ce sa faca la Chei? Ca acolo nici macar nu are semnal. Uf, sunt niste zile când si a trai e prea apasator. Si sa stai degeaba, sa te plictisesti, e prea mult. Viata e prea…
Taman când crede ca o sa-si ia câmpii, suna telefonul. Melania ezita, doar fusese clar dintru-nceput ca nimeni nu are acces la melancolia ei. Nu recunoaste numarul. Dupa sirul de 3, pare o institutie. Si chiar este, dar vocea de la capatul firului suna neasteptat de cunoscut. E Georgel (de fapt, Gheorghe V. Periatu, speriatu’ clasei a VIII-a). Care o ia repede. Ca s-au vazut la întâlnirea de douazeci de ani. Da, dar asta a fost acum o luna, a întors subiectul pe toate partile zile de-a rândul. Ca ce surpriza, ce bucurie, ce schimbare. Ea nu a vazut nicio schimbare, pareau cu totii la fel, nu era nimic de remarcat. Ca a fost bine sa se revada, nu-i asa, copilaria are un sens, prieteniile pot reânflori. Ca la ei (care ei?), la Asigurari (aha), nici nu si-a putut da seama cum a trecut timpul. Muca de asigurator e plina de satisfactii, dar viata trece pe lânga tine ca un bolid. Exact asa se exprima George(l). Când ridici ochii din hârtoage, s-a dus. E mult de munca (mie-mi spui, pe seceta asta…), deci nici nu stii cum trece timpul, banii mai întâi, apoi distractia (Georgel pune un x de efect: dixtractia). Are haz? Când a revazut-o, si-a dat seama ca n-a uitat-o, desi aproape o uitase (hm). Era cea mai frumoasa fata (asa e!, Melania surâde singura), si-a dat seama din prima. Acum îi poate spune: fusese îndragostit de ea, în tacere. Pacat ca…
Pacat ca ce? Viata. Obligatiile. Stii, cred ca lumea e foarte simpla si foarte complicata. Dar, când a vazut-o, si-a dat seama ca…
Putina tacere.
Poate s-ar putea întâlni din nou. La o cafea. Sau la el acasa. Are o casa în centru, a costat o avere, dar banii nu conteaza. Abia acum îsi da seama, viata e frumoasa în sine. E singura? Da?
Hai sa ne-ntâlnim. Vrei? Ar vrea. Nimic precis, nicio obligatie, mai trece timpul. Ciudat, e tentata. Vezi? Oamenii se mai schimba, de aia pustanii din liceu n-au niciun haz.
— Atunci poate o rezolvam din seara asta, ca mâine plec la Madrid.
— De-aia n-are ursu’ coada! tipa Melania furioasa. Magarule! S-o futi pe ma-ta!