Despre ingeri cu fete murdare.
Mitul intrusului providential, care invadeaza o celula sociala bolnava (de obicei o familie) si o vindeca prin metode neortodoxe (mit ale carui versiuni clasice, in cinema, sunt Boudu salvat de la inec al lui Jean Renoir si Teorema al lui Pasolini), are parte de o noua iterare in indie-ul american Hesher, regizat de debutantul Spencer Susser. Intrusul e aici un rocker suparat (Joseph Gordon-Levitt), ivit de nicaieri (in oraselul provincial in care se petrece actiunea), ale carui manifestari extremist-antisociale (printre altele, vandalizeaza o piscina particulara si da foc unei masini) au un paradoxal efect reparator asupra celulei sociale avariate compuse dintr-un copil bezmetic (Devin Brochu), din tatal sau cel deprimat (Rainn Wilson) si din bunica sa cea angelica (Piper Laurie).
Deci filmul e pe cat de transgresiv si de bad-attitude-inos pe dinafara (expunerea copilului la emisiile unui canal de filme porno e doar una dintre transgresiunile de incalzire ale rockerului), pe atat de sentimental-inspirational-dragalas pe dinauntru (printre altele, acelasi rocker il apostrofeaza pe copil ca nu e destul de bun cu bunicuta, pe care el, vindecatorul, o invita sa fumeze bong-ul pacii). Nici pe departe la fel de hard rock ca scurtmetrajul din 2008 al lui Susser, I Love Sarah Jane (pe care am avut placerea de a-l include la vremea aceea in competitia Festivalului NexT), Hesher e, totusi, mult mai vioi decat obisnuiesc sa fie dramele hollywoodiene despre doliu si vindecare. Co-producatoare a filmului, Natalie Portman ii fortifica si distributia (deja excelenta) in rolul unei sleampete vanzatoare de supermarket.