De Citit : Editoriale

Agora publica

| 01 februarie

Piata Universitatii

Fenomenul Piata Universitatii a devenit un stimul pentru dezvoltare. Nu poti sa nu te intrebi de ce in 22 de ani de democratie nici o autoritate publica din Ro­mania nu s-a gandit o clipa la acest spatiu ca la o agora publica? Dimpotriva, reflexul a fost de a umple fizic acest spatiu cu cat mai mul­te obiecte – aglomerare sistematica si „democratica“ de obiecte utilitare, simbo­lice, obiecte comemorative sau obiecte mari, asa-zise artistice care umplu Piata Universitatii. Devalmasia democratizarii Romaniei se regaseste aici, in acest loc care, culmea!, chiar apartine tuturor. Desi unora nu le vine a crede, motiv pentru care inca mai pretind aici drepturi exclusiviste de administrare. Cererea de a tran­sforma Piata Universi­tatii in „agora civica“ este un demers de care merita sa fim mandri. Este venita de la oamenii dintre noi, nu e un model de import din vreo alta capitala. Reactia „ale­silor“ a fost insa pe masura pregatirii politico-ideologi­ce, adica pe masura scolii de partid care-i pastoreste.
Ideea ca „poporul“ este mai mult o figura de stil care me­rita imbogatita cu epitete precum viermi, ciumpalaci sau „pulimea“ scoate la lumina, dupa 22 de ani, cat de „inapoiati“ democratic am ramas la nivel de clasa po­litica. In loc sa preia ideea de spatiu comun, deschis si sa o transforme intr-un instrument de comunicare publica si dialog, numita clasa refuza mana pe care acum societatea civila i-o intinde inteligent. Oricum, chiar si pentru cei care nu o vor asa, Piata Universitatii este si va ramane agora ci­vi­ca a Romaniei de azi.
Dar in loc sa ajunga un spatiu de dialog, va ramane un spatiu al contestarii. Forma­tiunea po­litica care va inte­lege lega­tura organica dintre spatiul public si comunicarea publica, care nu va mai privi acest lucru ca pe un troc, ca in expresia „o mana spala pe alta“, ci il va vedea ca pe un instrument de a face viata mai buna pentru toti cei care suntem in acest oras va avea de cas­tigat. Nu stiu daca in alegeri, dar si­gur in ceruri. Asa ca, aveti grija ce votati ca oricum veti fi schimbati!
www.teodorfrolu.ro