De Citit : Știri

Parachute Pulse, proiectul Anei Roman, va participa la Red Bull Music Academy Tokyo 2015

| 31 iulie

Dupa Cosmin TRG, Minus, Vlad Caia si Adda Kaleh, este randul unui alt proiect romanesc sa fie ales pentru a participa la Red Bull Music Academy: Parachute Pulse.
Parachute Pulse a luat nastere in 2010 si este proiectul infiintat de Ana Roman, sound designer roman stabilit ulterior in East London. Inceput initial ca proiect de muzica strict personal, Parachute Pulse a ajuns sa devina altceva, odata cu multiplele colaborari pe care Ana le are cu diversi creatori de film.
Muzica Anei Roman, catalogata de multi drept ambient, surprinde prin atmosfera cinematica, personala si intima pe care o emana. Iar aceasta este o apropiere naturala, pentru ca la baza proiectului Parachute Pulse sta o intentie de a spune povesti prin muzica, hranita dintr-o profunda afinitate pe care Ana o simte intre film si sunet.
“Kingdom”, albumul de debut semnat de Parachute Pulse, a fost lansat in 2011 la netlabelul Asiluum, si incapsuleaza marca personala a Anei Roman: “un amestec expresiv de field recording, aranjamente vocale fantomatice, zgomote fierbinti si franturi de melodii”.
De cand si-a terminat Master of Science-ul in Compozitie & Performance Digital la Universitatea din Edinburgh in 2012, Ana Roman a colaborat pentru diverse filme scurte si instalatii, iar in 2013 a fost premiata in categoria New Talent BAFTA pentru munca de sound design facuta pentru filmul Lost Serenity.
Selectia Parachute Pulse pentru participarea la Red Bull Music Academy Tokyo 2015 valideaza o evolutie discreta a scenei romanesti: daca un Cosmin TRG, Minus, Vlad Caia si, cel mai recent, Adda Kaleh, pun in scena diverse hibridizari de genuri si abordari leftfield pentru un sound care graviteaza – centrifug sau centripet – fata de contextul de clubbing, Parachute Pulse este pasul logic catre o muzica personala si ambientala, interiorizata in afara beatului functional.

Ana Roman, creatoarea proiectului Parachute Pulse, ne-a vorbit despre motivele pentru care a aplicat la Red Bull Music Academy, primele legaturi cu muzica, pasiunea pentru sunet si film, legatura cu colectivul Asiluum, scena de ambient din East London si multe altele in interviul care urmeaza.
Red Bull Music Academy: Cum te-ai decis sa aplici la Red Bull Music Academy?
Ana Roman: Voiam de mult timp sa aplic la Red Bull Music Academy – imi place mult ideea de tabara muzicala si imi doream mult sa colaborez cu alți muzicieni din zone total diferite, pe care n-as fi putut sa-i intalnesc in alt mod. Mi-a placut foarte mult si aplicația pentru RBMA, a fost foarte faina si personala; am apreciat intrebarile de genul "cand a fost ultima oara cand un album te-a facut sa plangi" sau "ce fel de muzica ai pune la o cina cu socrii" sau "deseneaza o harta a universului tau muzical".
RBMA: Cand ai inceput sa faci muzica si de ce?
Ana: Prima oara cand am inceput sa fac muzica aveam vreo 10 ani, o clapa Casio primita cadou de ziua mea si un casetofon. Mi se parea fascinant procesul in sine, ideea de a inregistra si de a pastra apoi o colecție-jurnal de "hituri". Din pacate am facut cadou toate casetele pe care le-am imprimat in perioada aceea si presupun ca s-au pierdut – mi-as dori mult sa le gasesc cumva!
RBMA: Ce instrumente ai studiat, cand si in ce context (hobby, academic, scolar etc.)?
Ana: in copilarie am studiat pianul in cadrul unei scoli de muzica. Desi inițial nu prea m-au atras partituriile si colocviile, in liceu l-am redescoperit iar in prezent ramane instrumentul meu principal/favorit si modalitatea preferata de a-mi incepe ideile muzicale. Nu simt ca am neaparat nevoie de un instrument, doar ca mi se pare mult mai usor sa navighez in fața unui DAW daca am un instrument/controller la indemana – totul pare mai intuitiv si sunt mai puține lucruri care sa imi distraga atenția atunci cand compun / improvizez.
RBMA: Cum ai ajuns sa faci parte/sau sa fii considerata ca facand parte din colectivul Asiluum?
Ana: Imi placeau concertele, expozițiile – in general evenimentele organizate de cei de la Asiluum; mergeam cam pe la toate concertele lor si asa cred ca ne-am cunoscut. Imi placea mult si proiectul lui Marius Costache, Discordless. Țin minte ca ne lega o pasiune comuna pentru Nine Inch Nails, Skinny Puppy si Tim Hecker dar si pentru fotografie si filme, si asa am inceput sa lucram impreuna. Am colaborat cu Discordless pentru prima oara in 2009, cu ocazia albumului 148 Light Years (http://www.discordless.com/ ), un proiect eclectic care a reunit muzicieni din mai multe zone (metal, ambient, noise, electro, post-rock, etc.). Recent am realizat un remix pentru noul proiect al lui Marius, Enviroments – care se poate gasi pe ‘Fraktal Reworked’ http://environments.bandcamp.com/album/fraktalreworked.
RBMA: Cand si de ce te-ai stabilit la Londra si, de atunci, care mai sint legaturile tale creative si emotionale/sentimentale cu Romania?
Ana: M-am mutat in UK in 2011, prima data in Edinburgh pentru studii iar in Londra relativ recent, in 2013. Decizia de a ma muta in Londra a fost oarecum spontana – voiam sa lucrez freelance ca sound designer si Londra parea locul cel mai bun pentru asta la momentul respectiv. Comunitatea de animație de acolo e bine inchegata si foarte prietenoasa, lucru important pentru mine din moment ce imi doream sa lucrez pe filme de animație.
In Londra am mulți prieteni romani, si am ocazia sa vorbesc destul de des in romana, ceea ce-mi lipsea mult in Scoția din punct de vedere emoțional. In plus, colaborez destul de des si cu artisti romani – regizori, artisti si muzicieni.
RBMA: Ce inseamna pentru tine muzica? Pe pagina ta afirmi ca spui povesti prin muzica si sunet – poti sa dezvolti acest subiect?
Ana: Afirmația se refera mai mult la rolul sound design-ului in relație cu alte media in general, iar in cazul meu, in relație cu filmele de animație. Imi plac mult mai mult filmele de animație in care sunetul joaca un rol narativ, nu doar decorativ. Personal, in calitate de sound designer, imi place sa ma implic inca din stadiul de storyboard si sa creez schițe pentru a gasi tonul si sunetele potrivite pentru proiectul pentru care lucrez.

Un exemplu la indemana ar fi prioritizarea elementelor vizuale care au nevoie de sunet. Cand primesc un film de animație aproape terminat totul e complet mut; sound designerul poate decide asupra elementelor vizuale importante si asupra celor care pot fi ignorate, iar asta poate schimba mult firul unei povesti. Un alt exemplu ar fi cobinarea unui soundtrack foarte detaliat cu elemente vizuale simple/abstracte (sau invers); sunetul poate ilustra in multe feluri ceea ce vizualul nu comunica si poate schimba percepția asupra interacțiunii dintre personaje.
In sens larg, atunci cand compun/improvizez pornesc deseori de la o imagine vizuala / mentala pe care imi doresc sa o pastrez cumva sau sa o recreez – mai mult la asta ma refer cand afirm ca spun povesti prin sunet.
RBMA: In ce alte proiecte ai fost/esti implicata si in ce calitate?
Ana: Un proiect recent in care am fost implicata ca sound designer a fost un film experimental de scurt metraj scris si regizat de prietena mea Alexandra Magearu (http://alexandramagearu.blogspot.ro/), ‘Wait’ – https://vimeo.com/93195392
RBMA: Ce te-a facut sa alegi muzica ambient ca domeniu de expresie, fata de alte genuri mai functionale ale muzicii?
Ana: Nu cred ca a fost o decizie neaparat constienta – cand am inceput sa fac piese cu parachute pulse prin 2010 imi placea mult ce faceau Goldmund/ Helios, Grouper, Eluvium, Nils Frahm, The North Sea, Jónsi & Alex si Deathprod in perioada respectiva si ma gandeam cum as putea face ceva similar ca texturi dar cu o sensibilitate oarecum diferita.
In general nu ma gandesc la genuri muzicale si cat de funcționale ar fi intr-un anumit context; imi place mai mult sa colecționez diferite sunete, inregistrari, instrumente, etc pentru a le redescoperi ulterior si a le juxtapune intr-un mod intuitiv si organic. imi place mult sa improvizez in general si majoritatea deciziilor le iau in mod spontan – mi-e foarte greu sa lucrez calculat si meticulos atunci cand incep un proiect nou. Probabil cred ca asta m-a atras cel mai mult la ambient, ideea de a improviza pe parcurs fara a ține cont neaparat de o anumita structura. E destul de eliberator – imi place ideea de dezordine; poate nu neaparat dezordine, mai degraba de a pastra un element uman in muzica electronica, o anumita sovaire. Momentan incerc sa imi folosesc vocea mai mult, iar piesele la care lucrez acum nu suna neaparat a ambient, probabil doar procesul creativ a ramas similar.
RBMA: Cum se vede/aude/gusta muzica ambient in East London in contextul celorlalte genuri?
Ana: In general merg mai mult la concerte decat in cluburi – iar in East London sunt multe locuri interesante si oarecum neobisnuite unde poți prinde concerte faine, poate nu neaparat strict de ambient – mai mult de muzica improvizata. Un loc foate fain e Cafe Oto, un spațiu fascinant unde se intampla multe concerte de jazz si muzica experimentala, workshpuri, talk-uri si proiecții. Sunt si multe biserici care gazduiesc concerte similare din cand in cand, cum ar fi St. John at Hackney Church sau LSO St. Luke.

Foto: Ana Iugulescu – https://www.behance.net/fakesaliva