De Citit : Editoriale

Trei intr-unul

| 21 august

Un scheci mai degraba TV decat cinematografic, o anecdota balonata de pretentii de stil si o felie de neorealism hip-hop cu reale calitati cinematografice.

Hot Shorts e titlul sub care MediaPro distribuie pe marile ecrane un grupaj de trei scurtmetraje romanesti: nu e un „concept nou“ pe piata noastra cinematografica, asa cum mint comunicatele de presa (un asemenea grupaj s-a mai lansat si in 2008, sub titlul 5 succese mari pentru 5 filme mici), dar evident ca e un lucru de salutat de fiecare data cand se intampla.
Primul scurtmetraj, In film la Nasu’, se lauda cu participarea de la distanta a lui Francis Ford Coppola (contactat telefonic de personajele filmului), ceea ce e un curat exemplu de tichie de margaritar. Scris si regizat de Cristina Jacob, In film la Nasu’ nu e cinema, ci scheci de televiziune, iar televiziunea e din aceea de proasta calitate: umorul se bazeaza, alenes, pe agitatia actorilor (monotona in cazul lui Cristi Iacob, rasfatata in cazul lui Florin Calinescu) si pe asumptia ca moldovenii sunt inerent funny.
Cel de-al doilea scurtmetraj, Bora Bora al lui Bogdan Mirica, macar e facut cu oaresice aspiratii la stil – mai exact, la un anume hipsterism de extractie indie-americaneasca, racordat la umorul conversatiilor dintre stoner-i si aplicat unei anecdote din „Romania profunda“.
Dar singurul facut cu talent este scurtmetrajul nr. 3, Tatal meu e cel mai tare (al lui Radu Potcoava), o mostra impecabila de neorealism comercial; si s-ar mai putea spune si gangsta neorealism – oare cum ar fi fost daca protagonistul din Hotii de biciclete (arhetipalul tata neorealist care nu vrea decat sa-i poata pune pe masa baietelului sau o paine cinstita) ar fi fost bun la bataie? Baietelul (care e socant de inasprit) e foarte bine jucat de Alfred Wegeman, iar imparatul cartierului e jucat de Valentin Popescu, care parca devine tot mai bun ca actor de cinema.