Back to track
Am avut niste saptamani teribile. Ultimele examene la facultate, inainte de o licenta pentru al carei proiect am depus destul de mult efort, si inca nu e gata. Formarea mea, care dureaza de dimineata pana seara, a picat tot acum, grupul de terapie azi si maine, poimaine mai am un examen, dupa care trebuie sa finalizez in cateva zile partea teoretica a lucrarii de licenta si sa ma apuc de invatat pentru partea de examen. Mai puneti niste lucrari prin casa, emisiunile zilnice la radio in care imi deschid sangeros sufletul, doua sedinte de analiza junghiana si aveti, in principiu, un om cu o problema: battery low, low de tot.
Interesant este ca ieri, cand probabil am atins punctul maxim de tensiune, mi-am dat seama ca ori tac ori o sa spun niste rautati furioase unor oameni care nu le merita. “Dar noi parca rezolvaseram problemele cu furia, Dobro draga!?!”. Da, si eu stiam la fel, dar uite ca aveau dreptate englezii: Stress is regress. Curba stresului, asa cum a trasat-o Hans Selye, are, daca nu ai grija, un punct in care organismul clacheaza. Readaptarea organismului la stimuli noi cere energie si la un moment dat se termina. Asa ma simteam eu, ieri.
Ceea ce ma face sa postulez: munca in exces duce la regres. Reaprinzi probleme pe care le inchisesesi. ±i, paradoxal, ai muncit degeaba.
Cumva, daca alergi prea repede spre nimic te departezi de tine. ±i trebuie sa te opresti, sa-ti tragi sufletul ca pe-o coarda de alpinism pe care canta inaltimile.