De Citit : Editoriale

Silent

| 26 mai

Spilul e sa adopti tactica potrivita.

Telefonul vibreaza. O mana se extrage lent din imbratisare si pipaie aparatul prin fanta posetei. Apoi tot corpul serpuieste dintre bratele barbatului care doarme dus, de poti taia lemne pe el. Fata si nasul i se apropie de cadran. Pauza. Lasa telefonul sa se zvarcoleasca, in timp ce imbraca, la fel de tacut, un halat. E agila, ii iese din prima. Apoi trage fermoarul cortului. Ia si telefonul cu ea. Se indeparteaza de mare, pana cand vuietul e un zgomot de fond oarecare. Discoteca se vatuieste, dupa ce si-a deschis partie prin porumb. Merge intins catre sosea si lumineaza cu telefonul care apeleaza intruna. In jurul ei, linistea si greierii creeaza cel mai feeric mediu pentru o conversatie.
Apeleaza inapoi. Vocea ii e manioasa si stridenta. E in ofensiva. Cine ar auzi-o, fara s-o vada, ar zice ca e foc. Dar ea isi rasuceste visatoare o suvita de par si priveste luna cu detasare:
— E incredibil! Sa ma suni in toiul noptii cand stii cat sunt de obosita. Ce-ti inchipui? Ca stau de coada ta, cand ai tu chef? Bai, eu aici muncesc de ma sparg pentru voi si… Unde m-ai cautat? Sa mori tu! Cand m-ai cautat? Am asteptat toata seara… ca o proasta. Ai baut! Spune repede: sase sasi in sase saci. Cat ai baut? Nu te jura! Copilul doarme? Sa nu cumva sa aud ca l-ai trezit cu prostiile tale! Te simt de la o posta, ti se impleticeste limba… Cand a plecat bona? A sunat hoasca de ma-ta? Dumnezeule, sunteti la fel toti, o apa si-un pamant! Sa va luati de mana si sa ma lasati dracului. Nu te jura! Nu te balbai! Dar esti cu adevarat acasa sau te dai dupa cires? Asa ceva e intolerabil. Vorbim maine! Maine, am spus! Inchide telefonul. Revine demna, prin porumb, spre corturile de pe plaja. Ah, unde esti tinerete? Ar sta aici pana la sfarsitul lumii!