De Citit : Editoriale

Romani in Exit

| 14 iulie

Bon Jovi a fost la mine acasa.

Am traversat un mare stres decizional: Exit sau Bon Jovi. Pentru Exit se iese din Romania pana in tara vecina Serbia. Pentru Bon Jovi trebuia sa exit din curtea casei si sa traversez Dambovita, nu Dunarea. Au ales sa mearga la Novi Sad un grup de prieteni de mare incredere: „Am facut vreo 10 ore pana la Belgrad, si o noapte prin berile din Skadarlija – ("micul Montmartre al Belgradului"). Novi Sad este la o ora de semiauto­strada (si la ei se inaugu­reaza sosele neterminate). In mod surprinzator, de pe cladirile oficiale denumirea romaneasca a orasului lipseste de langa cea ungureasca Újvidék (observatia ii apartine lui Adrian, ungur si roman). In top trei au fost Portishead si The Editors; Pulp au fost OK (Adrian); Portishead – fabulosi, a fost momentul perfect al festivalului; din fericire n-au insistat prea mult pe piesele de pe ultimul album; Pulp – aroganti dar buni; cea mai mare surpriza Arcade Fire (Ana). Spatiul este excelent valorificat – o cetate uriasa, in care exista vreo 15 scene; publicul se aseaza printre ziduri si canale. Publicul, adica peste 150.000 de oameni. Pentru mine (Adrian), cea mai tare amintire ramane un film documentar despre cinematograful de pe vremea lui Tito. Liderul comunist fusese mare consumator de film; calculase ca a vazut peste 8ooo de filme, aproape unu’ pe zi; drept care numai in Jugoslavia s-ar fi putut turna "Batalia de pe Neretva" – unde, de dragul filmului, Tito acceptase sa fie reconstruit podul de la Jablanica pentru a mai fi inca o data aruncat in aer. Sigur ca au fost si prostii: cozi uriase si absurditati – afli la intrare ca trebui sa te intorci un kilometru ca sa stai la coada potrivita etc. Dar frumusetea locului si muzica nu au cum sa fie ingenuncheate de prostie“. Intre timp, eu, la Bucuresti, m-am hotarat ca as fi preferat Exit-ul lui Bon Jovi, drept care am ascultat un concert pop din curtea personala. Nu mi s-a parut ca am platit mai mult decat face. Am avut bere.