De Citit : Editoriale

Prea mult sex, prea multa violenta

| 16 februarie

Am auzit cu totii placa asta, de atatea ori…

E ceea ce, de ani de zile, se spune despre publicitatea de la televizor: ca ar contine prea mult sex, prea multa violenta… Ca ar fi imorala si primejdioasa, mai cu seama pentru tineret. A devenit un loc atat de comun, incat putini sunt cei care se mai invrednicesc sa-l verifice. Iar realitatea verificabila este ca, de cele mai multe ori, sexul si violenta dintr-un calup publicitar nu vin de la anuntatorii comerciali, ci din promo-urile realizate de televiziunile-gazda, ca sa-si laude filmele “mai tari”. In montaje alerte, cu secvente scurte, gafaite, pe muzica foarte ritmata, se condenseaza cele mai fierbinti si mai antrenante secvente.

Numai ca asta nu e publicitate! Nu este, vorba contopistului, anunt ilustrat al unui operator comercial. Este promo si face reclama pro domo! Produsul pe care il lauda nu e vreun detergent sau vreo margarina, ci tot un program TV. Care program se doreste sa atraga un numar mare de telespectatori, care sa creasca valoarea spatiilor de reclama… Sa atraga cu alte cuvinte tot mai multe si mai scumpe reclame la detergent si margarina…

De obicei, reclamele de peste zi ii spun telespectatorului povesti linistitoare, nicidecum excitante; ii susura mai degraba cantece de leagan decat cantece de sirena. Femeile din reclamele obisnuite sunt gospodine mamoase… Tensiune, incordare, suspense ca la Hollywood – avem si de-astea in reclame, dar ele abia dureaza cateva secunde si sunt urmate invariabil de marele anticlimax: momentul de relaxare si detensionare in care toti rad in cor, se imbratiseaza si se dragalesc reciproc. Batai? Doar pe umar, prieteneste! Impuscaturi? Cel mult de artificii! Un happy-end fortat, menit sa faca loc imaginii apoteotice a produsului… Cine vede in asta sex – e pesemne obsedat. Cine vede in asta violenta – traieste pesemne in incubator.