De Citit : Altele

Pe cate-un cap, pe cate-o palarie

| 26 noiembrie

De pe margine nu te poate da nimeni afara.

Zice DEX-ul ca intelectualul este o persoana care poseda o pregatire de specialitate temeinica si lucreaza in domeniul artei, al stiintei, tehnicii etc. Prin deductie logica, politica nu face parte din acest “etc”, fiindca daca ar fi facut nu s-ar fi tot discutat despre implicarea sau neimplicarea intelectualului in politica.
Dar mai mult despre neimplicarea sa a fost/este vorba, caci de prin 1996, numarul celor pe care dictionarul ii defineste ca mai sus s-a micsorat iute.
Explicatiile acestei… micsorari s-au tot dat. Articole docte, argumentate, sofisticate au “descris” fenomenul pe toate partile si in toate dimensiunile. Si a reiesit ba ca intelectualii nu-s pragmatici, ba ca sunt schimbatori, ba lenesi, ba voluntari, ba aerieni. Un element nu prea s-a luat in calculul “inapetentei” acestora pentru politica implicata (aia cu carnet de membru), si anume disciplina de partid.
In democratie, majoritatea are dreptate. Iar partidele functioneaza (si) dupa principiul votului majoritatii. Chiar si in cazul cand s-a luat o hotarare idioata, daca ea a “trecut” prin ridicarea mainilor a 50% + 1 dintre cei prezenti, comentariile negative se fac acasa, in masina, in padure ori in gand. Daca ai iesit, ca membru de partid, in presa cu critici la adresa respectivei decizii, o-ncasezi. Iar daca mai continui, zbori. Din partid. De asta intelectualii prefera sa stea pe margine, fiindca de acolo nu te poate da nimeni afara. Si poti sa zbori cand si unde vrei tu. Ba chiar si sa faci un gainat pe cate-un cap, pe cate-o palarie.