Povestile sunt printre noi, chiar daca-s romanesti
Ce-mi place mie cum noi invatam cu sete, aflam imediat, ne interesam de diverse personalitati internationale, de oameni din locuri diverse executand actiuni diverse. Stim de fotbalisti neaparat, de top-modele, de actori si regizori, ba chiar de Oprah si de Dr. Oz. Straini, fratioare. De-ai nostri nu stim nimic fiindca nu ne intereseaza. Ca ei nu-s importanti fiind un fel de rude ale noastre, ne paleste interesul invers proportional cu evidenta gradului de rudenie. Desi au facut lucruri de valoare in spatiul nostru, chiar daca nu pare asa – vazut din satelit. Daca oamenii ofera suflet cu onestitate – eu cred ca-s buni – pe orice meridian s-ar afla, dar nu-s ce am asa o dorinta de a-i observa mai mult pe-ai mei. E bun si sacoul, dar camasa e mai aproape, zice romanul.
Nu zic de-astia de-i vedem. Exemplu. Il stiti pe Misu Constantinesu? Nuuu. Regizor roman. „Lumini si umbre“,„Tata de duminica“, „Singuratatea florilor“, „Eroii nu au varsta“ samd. Inchis prin anii ’50 pe temeiuri politice. Un mare povestitor. Si-un oltean foarte ironic. Un spirit jucaus si pus pe farse. Foarte ingrijorat ca s-a despartit nu-stiu-cine de Mitea. De ce sa nu-i studiem pe ei? Mi se pare ca noi pierdem enorm neluand in seama cu adevarat valorile dintre noi. De ce atata „Hi, I’d like to introduce the great Ksdfkdjhf..“ si nu „fratilor, sa vedeti ce minunat e romanul nostru Xfnsdfrescu”? Noi ne pricepem atat de bine sa ne taiem conexiunile de suflet, arterele prin care curge istorie si-apoi sa ne plangem infirmitatea. Dar oamenii acestia exista! De ce nu-i cunoastem? De ce nu stau discipolii pe langa maestri?
Uite. Promit ca daca mi se schimba cum vreau eu realitatile si mi se raspunde la intrebari invat si eu cine s-a despartit de Mitea. Dar nu si cine e Mitea. Mi-ajunge ca am aflat de Boldea.