De Citit : Editoriale

Monstru sacru

| 21 februarie

Filmul lui Netzer (pe ecrane din 8 martie).

Pozitia copilului e un studiu al simbiozei maligne dintre o mama posesiva si baiatul ei de bani gata, pe fundalul faliei dintre clasele (romanesti) privilegiate si cele neprivilegiate, totul in lumina cruda a circumstantelor unui accident rutier.
Baiatul (Bogdan Dumitrache) e cel care accidenteaza mortal un copil (dintr-o familie saraca), dupa care cade intr-o stare de cvasi-prostratie, in timp ce mama-crucisator (al carei control de-o viata asupra baiatului tocmai incepuse sa dea posibile semne de slabire) arunca in lupta tot ce are (bani, pile, amenintari, lacrimi) ca sa-l scape din mana justitiei (si ca sa-l ia ea insasi din nou in stapanire).
In masura in care personajul baiatului este un autoportret al regizorului Calin Peter Netzer (el insusi a lasat sa se inteleaga asta in interviuri), e un autoportret complet lipsit de autocomplezenta; in timp ce portretul mamei (Luminita Gheorghiu) e un portret de “monstru sacru”, nu in sensul modern al sintagmei, ci in sensul conotatiilor sale mitologice – vederea ei, in ultimele scene ale filmului, e apta sa provoace in spectatori o cutremurare launtrica, iar in acea cutremurare sunt apte sa se amestece oroare, mila, recunoastere si ceva din veneratia rezervata stihiilor.
Semnatura scenaristului Razvan Radulescu e evidenta in ambele portrete – nu atat in metoda de compozitie (aceea a putut fi preluata si de alti cineasti romani), cat in incisivitatea observatiei psiho-socio-morale (aceea ramane inimitabila). Stilul regizoral al lui Netzer e unul oarecare, dar nici lui, nici actorilor nu le scapa nicio nuanta din scenariu.
Pe scurt, o solida si accesibila opera de raftul doi a Noului Realism Romanesc.