De Citit : Altele

Mister decembrist

| 29 decembrie

Sub pecetea tainei sau in lumina neverosimilului…

Micuta Dora il asteapta de o saptamana pe mos Craciun. Nu stie prea bine. Sa se bucure’nfricoseze ca la dentist, ca la Mall, ca la piscina? In capsorul unei fetite de cinci ani, cu zulufi, codite, sandalute, cercei rosii, inelus translucid si, pe deasupra, incaltata cu pantofii rosii, din piele intoarsa, ai mamei, trec ganduri pe care nu le poti pricepe niciodata. Il tine minte vag pe mosul de anul trecut. E o imagine vaga, din care mai supravietuieste un nas lung, rosu, fornait si un parfum care ii aducea aminte de bunicul. Nu stie inca: adierii i se zice lavanda. Mama bombane deseori: „Mai schimba si tu, tata, odiosenia aia…“ „Ei, ce stiti voi?“ – raspunde el, invariabil. Sub valatucul de haine rosii, in care uriasul se impiedicase, ar fi trebuit sa fie tataie. Dar tataie nu are parul alb, ci negru ca pana corbului, cu o margine deschisa la baza capului. De multe ori, ea ii face codite si rad amandoi ca doi buni prieteni. Insa mosul ala era cam ciudat. In primul rand, vorbea fonfait, prea aproape de ea. Apoi, a saltat-o de pe un genunchi pe altul pana i s-a aplecat, razand prosteste. Si nici cadourile n-au fost prea grozave. Le vazuse in dulapul cel mare, ascunse dupa saltea. Un mos destept i-ar fi adus altceva, daca era un mos destept. Dar mosii – si asta o stie de la tata – ar trebui lichidati. Cu exceptia bunicului, fireste. Lui i-a marturisit micuta Dora dorintele ei cele mai secrete. Iar el s-a jurat solemn ca o sa-i scrie si ca, numai pentru ea, Mos Craciun va veni inainte de vreme. De aceea, cand, in casa tacuta, adormita, usa se da usurel deoparte, Dora stie. E el. Pentru ea a venit. Si, cu o voce inabusita, tremuratoare, mosul o roaga sa-i faca loc langa ea si sa nu-i fie frica. „Ti-am adus, zice el in soapta, cel mai frumos dar din lume…
Sss!“