La puscarieeeeee, Shaworma la puscarieeeeee
Mai deunazi merg, comme d’habitude, la una dintre shawormeriile (sau pardon, ma-ntelegi, metropolele shawormaresti cu nume de provincii cucerite, vezi Doamne, de Imperiul Otoman) care, dupa gustul propriu, face o mancare de tip fast-food, chiar mai mult decat decenta. Din pacate, chiar si o afacere bine gandita, cu imprumuturi occidentale care aplicate mioritic suna fals si te buseste rasu’ (-Buna ziua, bine-ati venit la…., -Multumim c-ati ales….; ele scrise arata bine, dar pronuntate mecanic, cu o emfaza plina de grasimea de pe manusile de plastic cu care, pe langa mancare, mai numara si bonuri de casa si manere de friteuza sau de frigider si niste capace de prin debara, vorbele par niste aratari grotesti cu fete de clovn), cu mancare preparata cu ingrediente de buna calitate, poate fi pusa in pericol de vestitul shawormar roman. Tipologie clara, cu o coregrafie dibace, el fenteaza printre casoletele metalice la fel cum fenteaza si stomacul tau de platitor onorabil. Cu un balet stangaci si cu frane in derapaj, aluneca pe grasimea de pe gresie cu papucii lui – imitatii de Crocs, din Obor, la 10 lei perechea- (si ca sa nu imi sariti in cap, va spun de pe acum ca n-am nicio problema cu faptul ca oamenii se incalta cu papuci de 10 lei, ci am o problema cu faptul ca in loc sa accepte papucii chinezesti de buna calitate de 10 lei ii prefera pe cei pe care scrie mare Armani, D&G sau Crocs, lansand in mentalul cititorului de papuc mai credul o falsa impresie), ciupind ingredientele cu un cleste lunguiet, mai mult scapandu-le inapoi in casoleta de unde tocmai le-a luat. Cu aceleasi miscari barasnikoviene ei fac un zgomot infernal trantind clestele ala pe care-l tin in mana de metalul casoletelor, intrebandu-te repede, fals si mecanic “dulce, picant, rosii, patrunjel?”. Ei oricum trec cu clestele ala pe deasupra tuturor ingredientelor, il izbesc in semn de negatie sau de abstinenta, iti umplu matul cu cartofi (aici, o, Doamne, nu sunt zgarciti de loc, trag la gramaj foarte politicos, vanzandu-ti poate cea mai scumpa portie de cartofi inveliti in lipie si manjiti cu sos, din toata capitala), si trec cu o viteza ametitoare peste casoletele cu legume. Tipa tare unul la altul, fac miscari largi, derapeaza, iti stropesc sau manjesc in functie de cerinta lipia cu niste chestiuni si iti refuza categoric cea mai mica abatere de la retetar. Nu ai dreptul, voia, ma-ntelegi, sa intinezi vajnica reteta. Asta SE mananca asa! Nu cum vrei tu, cumparatorule-platitorule! La asta SE pune asta! Vrei un strop de felie de rosie? Fuck off! Aici se pune doar asta. Platesc… se aude vocea firava a consumatorului. Nu se poate.
Pacat de afacere. Si de faptul ca in orice premisa buna, in acesta tara, te mananca romanii. Pacat. Ma intreb oare daca patronul stie…..