De Citit : Editoriale

La butic, la non-stop

| 12 septembrie

Umanitatea de la coltul strazii

Nimic nu e mai frumos ca un butic non-stop de la coltul strazii pe care stai. Buticul ala in care gasesti de vanzare de la salam sasesc pana la arme atomice, de la pastile de tantari pana la actiuni la CFR Marfa. O tanti plinuta intra undeva "in spate" si, dupa ce scotoceste printre cutii si celofane, printre baxuri si peturi, iese victorioasa si transpirata cu ce ai cerut.
– Haideti, ca am mai gasit una.
In afara de tigari si piuneze totul pare expirat, sifonat, turtit, folosit.
Gasesti la butic cravate de pionier, rochii de mireasa, manuale alternative, ceasuri elegante la 15 lei (replica fidela), subiectele de la Bac, jambon de mistret, probabil e si mistret viu, dar nimeni nu a avut inca inspiratia sa ceara.
Totul e undeva "in spate", unde ai senzatia ca se casca un hau spre un mega hipermarket, cinci carefoururi si sase mall-uri.
Stii ca oricand, jos, la coltul strazii, indiferent de ora, poti sa cobori si sa-ti iei o bere, un pachet de tigari, o conserva de ton si una de porumb.
– Imi pare rau, nu mai avem lamaie!, iti zice tanti, pe un ton cald, firesc, vizibil afectata de lipsa lamailor.
Va veni sfarsitul lumii, va trece, si peste cateva zile te vei duce la non-stop. Acolo vei fi intampinata de aceasta tanti.
– Doamna, a avut loc sfarsitul lumii, e nasol afara!
– Nu ma intereseaza pe mine astea, eu ma uit la Suleyman, dar cand am timp.
– Pai, da, dar nu veti mai avea clienti, gata, s-a sfarsit totul.
– Eh, s-a sfarsit! Au mai fost perioade de-astea cand a mers prost vanzarea…