De Citit : Editoriale

In bratele zeitei

| 09 septembrie

si-n palatul de clestar

Din ciclul "Sa vedem a miliarda oara pana unde suntem capabili sa mergem“, va prezentam azi episodul cu numarul… aaa… stati un pic… cu numarul… ma rog, arhiva e supraaglomerata si nu mai poate da numere. Prin urmare, va prezentam un nou episod, fara numar.
Locul desfasurarii actiunii – intre Moldova Noua si Orsova. Acum. In timp ce cititi. Pe malul sarbesc al Dunarii Albastre, de departe vezi albind, case normale, structurate in asezari normale, cu arhitecturi normale, cu contururi de localitati normale, adica plictiseala si rutina. Pe malul astalalt, nenica, e o chermeza continua. O petrecere fara sfarsit. O veselie de dimensiuni epice. Fiecare roman ridica, in legea lui, cate un templu, in cinstea zeitei Rastampa, cunoscuta si sub numele tracic Tamprizda (patroana tampeniei si a rasului ca proasta-n targ). Templele se ridica spre cer direct din sosea, sunt multe, cata frunza si iarba, colorate de la fistic la portocaliu si de la fucsia-siclam la kiwi-lime. Toate aceste lacasuri de cult au acoperisuri taiate in unghiuri inchipuite de minti ebrietate, ravasite de extazul vederii zeitei. Pontoane peste pontoane asigura o suprafata cat mai mare pentru accesul la apa, in vederea ablutiunilor cu schijeturi si barci rapide. Decoratiunile specifice Epocii Inoxului sunt vizibile din toata Calea Lactee, iar jaluzelele de birou se numara printre detaliile cele mai semnificative. Costumatia ritualica pastreaza, de secole, arhaicele maieuri cu gaurele si lanturile de aur cat trompa de elefant. Extazul mistic face ca libertatea sa fie absoluta, iar delirul felului in care arata malul romanesc al Dunarii e o expresie a bucuriei continue, a entuziasmului continuitatii noastre pe aceste meleaguri de legenda. Din peretele de piatra al unui golf, un Decebal Rushmore indescriptibil vegheaza acest sublim cosmar.