De Citit : Editoriale

ERATA

| 05 septembrie

Festina lente, ma!

Era o vreme prin copilaria indepartata cand citeam mult, chiar si trei carti pe zi; orice se gasea prin casa.
Ai mei negrabindu-se cu venirea mea, erau firesc si carti despre sanatate. Asa se face ca ma descopeream mai mereu, cu simptome aproape exacte pentru cel putin cateva boli din fiecare lucrare de medicina. Si puternic marcat stateam sub patura incercand sa gasesc solutii.
Anii au trecut si am inceput sa scriu. Ei bine, azi, citindu-ma, s-au regasit printre personajele din randurile mele trei duzini de prieteni si colegi de serviciu, doua de sefi, de la ingineri, sefi de echipa, intreprindere ori universitari, la maiori, sigur si ceva sefi de bloc sau de asociatie de locatari, vreo cinspe „Tantici”, un Napoleon si cativa trecatori anonimi neidentificati inca. De regula nu in niste personaje de laudat. Cam toti pusi pe harta. Probabil urmeaza si un protest al celor de la ambasada Frantei, Academia Romana sau ProTV.
Fratilor, nu tot ce-i scris in literatura romana trebuie sa fie si adevarat. Nu-i obligatoriu sa va descoperiti printre personaje, sa identificati fapte si intamplari, sa va bucurati cand va regasiti sub forma unui personaj pozitiv si sa-i spargeti nasul autorului in celalalt caz. Nu! Aici e vorba doar de creatie. si-mi amintesc cum cel mai bun profesor al meu de scris se dezumfla mereu cand, coplesit de laude, cate un elev recunostea timid: „Stiti, (povestea ) este adevarata”, isi reconsidera cele tocmai spuse si incheia rapid cu un „Taci si stai jos!”.
Aici este o plasmuire domnilor, iar daca o apreciati si va pare atat de reala incat va si identificati in ea, in intamplari ori locuri, este cea mai mare apreciere pentru cel care a scris-o.
Dixit!

Textul face parte din volumului Flori, fete, fite sau baieti – schite si alte intamplari, in curs de aparitie la editura Tracus Arte.